Un PC la puterea HyperX nu dă niciodată chiX

Un PC la puterea HyperX nu dă niciodată chiX

Mă trezisem și eu – ca (aproape) tot  românul – în ultimul ceas, cu articolul neterminat al cărui termen expira în acea zi chiar la ora 23:59. Apucasem, totuși, să scriu o bună parte, însă…Dar s-o iau cu începutul. Imediat după ce i-am apăsat butonul de Power, m-am îndreptat încet și buimacă spre bucătărie, atrasă de mirosul de cafea care picura fierbinte din aparat. Mi-am zis să-i las puțin răgaz camaradului meu (care mă sprijină de vreo 8 ani) pentru a-și încălzi „motorul”.

 După cinci minute boierești mă întorc gata de treabă, însă nu mă pot abține să nu mă uit la el cu „jale” și cu mulți nervi:  „Ce faci măi, bătrâne? Trezește-te odată!  Astăzi, te rooog!”  Era ca un moș de nouăzeci de ani, aprinzându-și pipa cu mâna tremurândă și pufăind amintiri despre cei morți. Se încărca, se încărca și iar se încărca, fluturând pe ecranul negru sigla vălurită a sistemului de operare.  Așa îmi venea să îi dau un pumn și să îl tot îngrop! Am preferat, însă, să îl chem „elegant” pe specialistul în depanarea cauzelor pierdute:

„Bărbateee! Hai încoace! Repede!”

„Ce-i, Cami?  Care-i problema?”

 „Păi asta-i și întrebarea mea! Ce nu-i place la ăsta? De ce nu vrea să pornească și de ce cârâie așa, de parcă și-ar da duhul?!”

Soțul meu, extrem de tacticos, se apropie serios ascultând atent sunetele care ieșeau din unitatea centrală. „E pe ducă”, spune el, după care îi dă un restart din buton. „E gata de el!”

            „Ceee?”

            „Păi da…Hard disk-ul. E componenta care stochează toată informația salvată de tine. Eu ți-am zis încă de acum două luni că nu mai ține mult. Nu-i de mirare ca după atâta amar de vreme să se strice capetele de citire ale hard-ului și să se dea peste cap toate alea. Îți dai seama că platanele din el, care se învârt cu 10.000 de rotații pe minut, odată și odată tot o să ….   ”

            „Stai măi, nu mă speria. Uite că a pornit, în sfârșit!” Și dau să deschid în grabă prețiosul fișier word, care ținea captivă munca mea de două seri. Off… iar îmi joacă clepsidra vieții pe desktop. Nu era prima data când fișierele mi se deschid cu viteza melcului, dar parcă de data asta era prea de tot. După ce și-a făcut tot ritualul, am început să lucrez pe el, la fel de imposibil ca înainte; literele îmi apăreau cu întârziere și fiecare buton sau comandă greșită sfârșea într-un freezing al ecranului de toată minunea.

            Gata, ultimul restart. „Dacă nu faci bine și cooperezi, îți zbor circuitele de nu te vezi”, i-aș fi zis eu atunci. Cu chiu cu vai îl repornesc, iar de data asta:

            „Uite!  Așa mai vii de acasă. Hai să ne apucăm de treabă!” mi-am zis eu după ce, credeam eu, că reușisem să-l pun pe picioare.  Și parcă-parcă începuse să se miște mai cu spor. Dar nu mai găseam fișierul și nu știam unde se ascunsese. L-am chemat din nou pe soțul meu și i-am cerut ajutorul.

            „Nu ți-ai încărcat fișierul pe un stick, pe e-mail sau măcar o copie de rezervă pe celelalte partiții?” m-a întrebat el.

            „Nu. De ce?”

            „E gata! Nu ți-l mai vede, pentru că ți-a căzut hard disk-ul ăla nou. Și pun pariu că acolo ți l-ai salvat.”

            Când am auzit asta, simțeam că stă cadă cerul pe mine. „Nu se poate! Trebuie să faci ceva!  La miezul nopții expiră proba și o să mă depuncteze juriul dacă nu mă încadrez în timp.”

            M-a lăsat să mă vaiet câteva minute, după care mă privește și îmi spune: „Hai că nu-i un capăt de lume. Uite, ți l-am pus eu pe un stick ieri, înainte să te culci. Știam că o să o pățesti. Așa e dacă te-ai încăpățânat să luam un alt HDD. Eu ți-am zis că o soluție mult mai bună e un SSD.  Dar nuu, tu ai vrut să-ți strângi bani de pantofi, de parcă nu mai ai 10 perechi pe care oricum nu le porți. Haide la mine să îți arăt. Vezi ce rapid merge?”

            Calculatorul lui era mult mai rapid decât hârbul meu, cu toate că amândouă erau din aceeași generație. Viteza de acces a fișierelor era incomparabil mai bună, iar timpul de pornire era de doar 10 secunde, față de 3 minute, cât avea PC-ul meu.

            „Vezi de ce ți-am zis să-ți luăm și ție un SSD? Solid State Disk-ul nu are piese mobile care să se tot învârtă, cum e la hard disk-ul tău, iar pentru asta e foarte rezistent la șocuri. Apropo de aspectul ăsta, îți amintești când ai încercat să aspiri prin camera ta și era cât pe ce să îți faci PC-ul țăndări? Ai răsturnat unitatea centrală și numai printr-o minune nu s-a desfăcut carcasa”, îmi spunea Cristi râzând în hohote. „Fii sigură că și asta a contribuit la <<decesul>> lui. Însă cu un SSD nu ai problema asta, deoarece mecanismul de funcționare folosește cipuri de memorie bine fixate. În plus, datorită acestor cipuri, care funcționează mult mai eficient decât componentele mecanice ale HDD, timpul de acces al datelor este același și nu necesită defragmentare, ar fi chiar inutil. În schimb, tu de câte ori nu trebuia să îți dai câte o defragmentare, care îți mânca jumătate de zi pentru toate partițiile? Apoi vezi că unitatea mea merge ca raliul, toate fișierele și aplicațiile se deschid aproape instantaneu. În timp ce <<tractorașul>> tău abia se mișca, eu aveam timp să dau o tură de NFS: Most Wanted.  Și dincolo de toate astea, să știi că nu a fost o avere, cum credeai tu. L-am luat de pe un Magazin online, de unde poți să îți alegi ce dimensiune dorești, la prețul care îți convine.”

            „Vreau și eu un SSD pentru calculatorul meu. Trebuia să-mi cumpăr atunci când mi-ai sugerat prima oară. Dar cum fac rost de el?”

            „Foarte simplu. Intrăm pe net și căutăm pe site-ul de unde mi-am achiziționat și eu, mergem la secțiunea Oferte SSD  și….Voilà.  Uită-te ce de oferte ai aici și multe sunt și la promoție…”

            „Apasă acolo unde scrie  promoții SSD Kingston”, i-am spus eu. „Chiar că-s prețuri bune.  Nu pot să cred: HDD-ul meu avea o viteză de citire/scriere de 120 MB/ secundă, iar SSD  Kingston V300 are viteză de aproape 4 ori mai mare. Și SSD Kingston HyperX Savage are super viteză.”

 

         „Da. Și după cum vezi,  nu-s scumpe deloc. Și te asigur că au o fiabilitate mare, nu ca defunctul HDD.  Dar are mult mai multe avantaje.  De pildă, tu auzi ceva zornăind de la mine din calculator?”

          „Nu, e complet silențios.”

          „Ai văzut? Mai vrei sa decolezi avioane din computerul tău sau te-am convins?”

          „Gata!  Hai să facem comanda!”

 Așa am ajuns să cunosc SSD-ul, suportul de stocare a datelor cu certitudine superior  HDD-ului.  Și l-am cunoscut prin soțul meu – pe de-o parte – și prin MediaDOT, care vinde numeroase produse  IT de calitate și la prețuri corecte.

hyperx

One thought on “Un PC la puterea HyperX nu dă niciodată chiX

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: