Frătiuc, dacă s-ar găsi pe toate gardurile poate că mi-aş lua şi eu câteva kile. Câteva kile de materie d’asta, bacoviană. Nu se ştie niciodată când intră creierul la apă. Facem provizii, ce crezi.
Se vehiculează că, pentru a ocupa cu succes funcţia de fashion/beauty blogger, trebuie să fii super hot, super sexy şi să poţi să faci acrobaţii. Ahh, să nu ai niciun coş pe frunte, nicio vergetură pe burtă, niciun strop de celulită etc. Să nu fii trecută de 30 şi să poţi să faci botic cu uşurinţă (în photo shooting, ştiţi voi). Dar, de fapt, îţi boieşti bine faţa şi gata. Aşa că nu-i capăt de lume dacă nu eşti chiar fără cusur. Important e să te consideri tu fără cusur!
Cred că unii confundă blogul de fashion cu pasarela de modă a lui Bote. Şi că, dacă ai un blog pe o asemenea nişă, cam trebuie să arăţi ca Adriana Lima pentru a da bine în poze. Nu strică nici câte o greva foamei din când în când. Firesc, pozele te pot arăta chiar cu 5 kilograme mai grasă decât eşti în realitate. Cum să rişti?!
Alţii cred că trebuie să fii Ileana Cosânzeana pentru a-ţi permite să dai sfaturi de frumuseţe pe un beauty blog. Nu eşti frumoasă, caută-ţi o altă nişă! Am zis.
Eu înţeleg că femeile între ele pot fi ‘aşiş de rele, dar voi, domnilor? Pardon, masculi feroce ce sunteţi…Mânca-v-ar mama. De când nu mai aveţi stare şi alinare atunci când vedeţi o femeie plinuţă pe net? O plinuţă cu un blog. Nu, nu cu un blog de beauty/fashion, ci cu unul unde se mai foloseşte şi mintea pentru a scrie. Hmm, e prea mult excesul de zel în unii dintre voi? Ia puneţi din el la încolţit, poate răsare ceva productiv. Nu răsare? Serios, ia vedeţi, încercarea moarte n-are.
Hai să ne vedem de grădinuţa noastră, fiecare dintre noi. Hai să nu mai comentăm pur şi simplu GRATUIT. Sau faceţi-ne voi, ăia frumoşi, demonstraţia unei doze de perfecţiune! Nu uitaţi de piruetă!
Prin acest articol mă adresez frumuseţilor (bombelor) pământului şi masculilor feroce (din blogosferă sau nu) care populează planeta. Încerc doar sa îmi imaginez cât de greu este să trăiţi printre urâţi şi printre graşi. Ce nedreaptă-i viaţa, nu-i aşa? Sentimentul este reciproc, să ştiţi.
Articol-reacţie la ce am citit AICI
🙂
Zi faină! Nu lăsaţi căldura să vă strice feng-shui-ul!
Multumesc pentru mentionare si pentru sustinere, desi sa stii ca tu esti mai aproape de tabara lor, fizic vorbind, decat de-a mea. Tie nu prea ar avea sa-ti reproseze, banuiesc. Stii de cand am tot zis ca scriu articolul ala? Il stersesem, il editasem, il lasasem neterminat in draft si azi mi s-a pus pateu. Ma simt mai bine acum.
Criss, prietena mea cea mai buna din scoala generala, pe urma liceu, cu care am impartit aceeasi banca, este o tipa grasuta, plinuta bine. Nimic nu m-a impiedicat sa pun suflet in prietenia noastra ori sa ma afisez alaturi de ea. Sau sa imi fie rusine cu ea?! In niciun caz.
Poate ca judec si eu (cine n-o face), insa sa o faci din prisma aspectului fizic e mojicie curata.
Nu-mi multumi, articolul tau mi-a ridicat mingea la fileu, iar reactia mea a venit absolut spontan. Cat despre „tabara lor”, prefer sa nu fiu partasa. Si stii de ce? Nu pentru ca frumusetea e o chestie pacatoasa, dar unde e numai ea si nimic altceva, ce sa inveti? Cu ce ramai?
Poate in urmatoarea viata imi fac si eu un fashion blog, dar nu unul de pitzi (chiar nu asa :-))) ) Si sa stii, de slabit se poate slabi, dar sa iti schimbi felul si caracterul, niciodata. Complexe avem cu totii, inclusiv ele. Iar invidia e mare, oo da.
Cred ca multi se exprima intr-un fel ca sa atraga atentia, dar si din lipsa de preocupare, de materie cenusie, de bun simt.
p.s.: Ma bucur sa te descopar. Pe Cristina o cunosc de un an de zile si mi se pare super faina ca persoana.
Ai dreptate, lipsa unui minim bun-simt sta la baza multor lucruri nasoale in societate.
Multumesc pentru vizita, Antoaneta.
Te astept cu drag sa mai revii pe la mine!