Să te converteşti la un stil de viaţă sănătos, eh…nu e deloc uşor. Poate fi chiar mai dificil decât să treci la islamism. Mai ales dacă eşti obişnuită să mănânci toate prostioarele. Când zic prostioare fac trimitere atât la o listă cu ingrediente dubioase şi nocive (E-uri&stuff) , cât şi la lipsa unui aport nutriţional. Ne mai mirăm apoi că ne îngraşăm şi că avem deficit de vitamine şi minerale. E doar o consecinţă!

Îmi place dulcele de mor, mai ales seara ca desert ori ca şi gustare în timpul zilei. Când zic dulce, zic patiserie fină, dulciuri procesate, ambalate frumos, care îţi fac poftă încă de pe raftul magazinului. Aşa încep să se formeze obiceiurile alimentare proaste. Şi probabil că ştiaţi că, cu cât îi dai organismului mai mult dulce, cu atât el va cere mai mult. Există o serie de alimente (astea albe, pufoase, dulci, creatoare de dependenţă) care determină o creştere a insulinei peste limite. Cu cât un aliment are un indice glicemic mai mare – cu cât este mai caloric cu alte cuvinte -, cu atât secreţia insulinică ajunge undeva sus de tot. De aici şi „poftele” care nu sunt nici pe departe justificate. De aici şi pufoşenia inevitabilă, în cazul nostru, al doamnelor.

Bine că există alternative la produsele păcătoase. Când ai poftă de ceva dulce (chiar dacă este seară) ia lângă tine un bol în care ai amestecat un pumn de migdale+ diverse nuci şi câteva smochine, curmale fără sâmburi sau stafide.

Nu doar că vei consuma zaharuri naturale, dar te vei îmbogăţi şi cu fibre, minerale şi vitamine. Consumă imediat un pahar mare cu apă plată şi vei simţi acea senzaţie de saţietate. Nu da buzna în colţul cu ciocolăţi, nu faci decât să îţi dai cu stângul în dreptul.

Acesta doar un exemplu de gustare sănătoasă cu produse care aduc organismului beneficii pe termen lung.

Cred că aţi tot auzit şi, mai ales, remarcat pe ambalajele anumitor dulciuri menţiunea: nu conţine ulei de palmier. Sau, din contră, l-aţi regăsit printre ingrediente. Care e treaba cu uleiul de palmier? Ei bine, în primul rând faptul că, deşi e vegetal, uleiul de palmier conţine multe grăsimi saturate, lucru care nu face un favor sănătăţii. Unii nutriţionişti susţin şi că ar conţine mai multe grăsimi saturate decât untul sau alte grăsimi de origine naturală. Pe de altă parte, conform altor opinii, o dietă care conţine şi ulei de palmier ar duce la creşterea colesterolului bun (HDL). Să vă spun că noi îl folosim, ocazional, la cartofi prăjiţi? Vă spun. S-ar zice că rezistă mult mai bine decât uleiul de floarea-soarelui la temperaturi înalte şi că se poate prăji în el de mai multe ori. Desigur, asta nu înseamnă că prăjelile devin sănătoase, în niciun caz. Niciodată asta! Însă, este dacă vreţi, un compromis.

O variantă extrem de inspirată în materie de ulei o constituie uleiul de cocos. Mulţi au auzit de efectele acestui elixir, valoros atât în proceduri cosmetice (măşti, albirea danturii), cât şi în bucătărie.

La ce e bun, aşadar, acest ulei de cocos? Poate ar trebui să spun la ce nu e bun, dată fiind paleta largă de proprietăţi pe care le are. Doar câteva voi enumera cu această ocazie:

• uleiul de cocos are efect antibacterian şi creşte imunitatea organismului (graţie
  acidului lauric)
• uleiul de cocos scade tensiunea arterială;
• sprijină procesul de slăbire (paradoxal, fiind totuşi grăsime; acizii graşi din ulei ajung primii în ficat, iar aici sunt transformaţi în energie)
• uleiul de cocos (extravirgin) scade colesterolul rău şi îl ridică pe cel bun;
• uleiul de cocos îmbunătăţeşte digestia, dat fiind că acţionează ca un veritabil lubrifiant şi înlesneşte tranzitul; aviz celor care suferă de tranzit lent/constipaţie.
• uleiul de cocos sprijină sistemul osos prin absorbţia vitaminei C şi a calciului

In continuare vă las cu nişte sugestii de reţete simple, rapide, saţioase, sănătoase. Chiar aţi putea încerca să le adoptaţi ca şi mese pe parcursul unei zile. Să vedeţi cum vă simţiţi.

MIC-DEJUN

BUDINCĂ DE CHIA CU AFINE

Într-un bol se amestecă 50 g de seminţe de chia cu 250 ml de lapte (recomand „laptele” de cocos, soia, migdale).

Adăugaţi puţină miere sau sirop de agave/arţar pentru a îndulci. Dacă nu, tăiaţi bucăţele mici de smochine/curmale pentru a conferi gustul uşor dulceag.

La final veniţi cu afine (eu am avut la congelator şi le ador). Puteţi folosi orice alt fel de fructe aveţi la îndemână.

Amestecaţi bine totul până la omogenizare.

Acoperiţi bolul cu folie şi daţi la frigider până a doua zi.

Ideea este că în acest răstimp seminţele se vor umfla şi vor absorbi lichidul. Aţi obţinut o budincă din seminţe de chia ideală pentru prima masă a zilei (sau ca desert).

PRÂNZ

SALATĂ CU COUS-COUS

Salata cu cous-cous poate fi consumată fie ca atare, fie ca şi garnitură.

Cum pregătim cous-cous:

Într-un bol puneţi o măsură de cous-cous. În ibric, aceeaşi măsură de apă pe care o puneţi la fiert cu un pic de sare. Înainte de a da în clocot, turnaţi apa peste cous-cous. Adăugaţi un pic de ulei de măsline sau un cub de unt. Amestecaţi cu o furculiţă (ca şi cum aţi grebla, aşa treceţi cu furculiţa peste cous-cous). Acoperiţi preţ de câteva minute şi vă ocupaţi de salată.

Ce punem în salată:

Ce vreţi voi, ce vă place vouă. De la ardei gras, roşie, ceapă, măsline, inclusiv un pic de brânză feta/telemea. Nu uitaţi de ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare, piper şi mirodenii (ierburi aromatice, dacă aveţi).

Descoperiţi bolul cu cous-cous, mai amestecaţi puţin dacă este cazul. Cous-cous-ul trebuie să fi absorbit întregul lichid şi să se fi umflat frumos. Bobiţele nu au voie să se fi lipit între ele (nu textură clisoasă), totul trebuie să fie aerat, pufos.

Nu vă rămâne decât să le combinaţi pe cele două şi să treceţi la fapte. Pentru o masă mai consistentă, puteţi alătura salatei un piept de pui sau una-două felii de cotlet, la grătar Şi atât! NU cartofi, în niciun caz.

CINA

SALATĂ CU TON ŞI SEMINŢE

În principiu, cina trebuie să fie cât mai lejeră. Ca să nu simţiţi că muriţi de foame la ceas de seară, ideal este să vă hrăniţi bine în timpul zilei.

Recomandarea mea este o salată bogată, cu ton (din conservă) peste care am presărat seminţe (mix de seminţe – in, susan, floarea-soarelui, dovleac). 

Salata e similară cu cea de la prânz, atâta că de data asta am pus peşte. Puteţi adăuga, după preferinţe, morcov crud răzuit, ţelină, măr etc. Puneţi ce legume/crudităţi aveţi voi chef.

Bon appétit! Am uitat ceva? Hai să fie şi două felii de pâine integrală/neagră/secară, însă nu mai mult de două, ok? E seară.

În concluzie, eu zic aşa. Ştiu că totul porneşte din creier şi că, dacă eşti suficient de motivat şi de hotărât, nu este imposibil să treci pe alegeri culinare curate, pe o alimentaţie sănătoasă. Nu zice nimeni să renunţi la delicioşenii consacrate, doar că alocă-le un anume moment! Savurează-le încet, într-o anume cantitate. Măsura o dă bunul-simţ, o simt pe pielea mea de fiecare dată când o întrec.

S-a făcut ora 16:31. A venit vremea unei mici gustări. Cu un ceai de fructe şi nişte caju-migdale-stafide-nuci îmi voi satisface fără îndoială pofta. Mai e puţin până la cină.

Hopa!!!

P.S.: Am prins un şoricel pofticios în flagrant. Hmm. Oare, nişte rondele duo din orez, de la SanoVita, intră la alimentaţie sănătoasă?!

🙂 Vouă ce preparate sănătoase vă fac plăcere? Ne vedem în comentarii.