Prima filă dintr-o carte intitulată Viață. Ce înseamnă să ai un bebeluş

ce înseamnă să ai un bebeluş

19 septembrie 2015…Venirea pe lume a unui bebeluş, însă nu unul oarecare, ci al meu…al NOSTRU.

UN BEBELUŞ SCHIMBĂ VIEŢI ŞI TE DETERMINĂ SĂ RENAŞTI

Ziua în care am devenit mai optimistă, mai calmă, mai răbdătoare; ziua în care m-am trezit într-o dimineață mai specială decât pe oricare o trăisem până atunci și în care-mi simțeam sufletul forfotind de emoție. Ziua în care am devenit mamă. Mamă: ce cuvânt preţios! Atâta puritate și candoare câtă intră în acest cuvânt, încât ar fi meritat, pe bună dreptate, primul loc într-un dicționar al celor mai prețioase cuvinte. Și chiar dacă nu-l ocupă, sufletul meu îl percepe deja drept unul aparte.

Este un sentiment minunat și, cu certitudine, cea mai mare realizare a mea de până acum. Tot ce am trăit până înainte de această dată pot eticheta ca fiind banal, simplu și firesc. Ceea ce a început să se întâmple după 19 septembrie 2015 este fabulos si extraordinar, un ceva care, pentru a fi descris, are nevoie de niște calificative mult mai impunătoare decât atât.

Și uite așa, noua ființă din viața ta îți ocupă timpul și spațiul, lucru care ți se pare că vine de la sine. Este în firescul lucrurilor ca bucățica de viață, parte din tine, să reprezinte tot.

Acum ceva timp am acceptat provocarea Laurei Cosoi și a celor de la Vichy, provocare care consta în a descrie conceptul de #fastlife. Și, dat fiind că devenisem mămică de scurt timp, viața mea mergea pe repede înainte alături de băiețelul meu, un bebeluş perfect care-și revendicase locul în destinul nostru. Ideea de fastlife în ceea ce trăiesc este percepută și simțită la superlativ. Bucățica aceasta care respiră, privește și gângurește nu doar că mi-a nuanțat  viața în culorile curcubeului, dar m-a provocat să-mi regândesc existența, limitele, făcându-mă să realizezi cât sunt de puternică și de câte sunt capabilă. Mă găsesc, astfel, într-un amalgam de lucruri care nu suportă amânare, lucruri care se vor  parcă a fi realizate simultan cu o atenție ultra-distributivă, cu grijă delicată și, în special, cu iubire. Căci în toata ecuația aceasta cea mai importantă rămâne iubirea.

Aceasta este viața pe repede înainte pe care-mi doresc s-o tot am. Paradoxal, contrar tuturor așteptărilor, mă încarcă cu energie. Nici nu-mi pun problema că ar putea să fie altfel, și nici măcar nu-mi doresc, nu atunci când energia are o singură origine: sufletul copilului meu.

Fără îndoială, un bebeluş te determină să renaşti, să priveşti viaţa printr-un filtru al inocenţei, al gingăşiei şi al sacrificiului de sine. Şi o face atât de natural, de firesc…

You might also like

1 Comment

Leave a Reply