Absenţa mea din ultima perioadă de pe blog (din online/offline) a fost cauzată de o ticăloasă de viroză respiratorie. Da, ăsta cred că a fost până la urmă diagnosticul. M-a prins la modul parşiv, taman în weekend, când serviciul de urgenţa ar fi fost singura variantă la care puteam apela.
Am bravat eu ce am bravat considerând că dispun de un sistem imunitar suficient de receptiv încât să nu se lase intimidat cu una, cu două. Aşa a şi fost. De mulţi ani încoace eu nu m-am mai întâlnit cu răceli, nas înfundat, dureri în gât, darămite cu gripe sau ceva mai grav. Până în urmă cu o săptămână când m-am trezit nu cu o banală răceală, ci cu ceva mult mai dificil de îndurat. Nici eu nu aş fi crezut. Cu nopţi nedormite, cu zile fără apetit, cu dureri în gât (până spre faringe) greu de descris în cuvinte, cu o stare de aia că-ţi vine să te arunci pe undeva. Şi toate ca toate, nu că nu poţi să mănânci ar fi cea mai mare problemă, ci faptul că eşti neputincios de a te mai bucura de ceva. Bei ceaiuri, iei pilule, siropuri…toate ţi se opresc în gât, la propriu. Deglutiţia devine infernală. M-am plâns de un disconfort general pe care nu reţin să-l mai fi resimţit cândva. Mi-am dorit să pot dormi câteva ore, măcar câteva. Susţinerea celor dragi ajută, dar nu poate compensa lipsa stării de bine, fizic vorbind. Nu poţi să le răspunzi aşa cum ţi-ai dori, pentru că nu ai puterea s-o faci. Sau poate sunt/am fost eu prea slabă. Ce ziceam…nu am antrenamente la boli şi sper să nici nu am ocazia. O săptămână mi-a ajuns cât pentru un an.
Şi mă întreb. Dacă ne plângem aşa de zdravăn la câte o boală de sezon, oare ce fac suferinzii de boli „adevărate” cronice, incurabile? Cum reuşesc să-şi mobilizeze psihicul pentru a face faţă? Că o răceală/viroză trece în una, două săptămâni, dar cancerul? Cancerul în cât timp trece?… Doamne, nu vreau să îmi imaginez scenarii acum.
Am realizat încă o dată cât de umană sunt…cât de nevrednică pot fi. Pentru că nu apreciez sănătatea atunci când o am. Pentru că mă plâng de stări de monotonie, plictis, lipsă de bani, de orice, în loc să mă bucur de faptul că mă simt bine, că sunt sănătoasă. Că sunt bine fizic! Înseamnă atât de mult să te simţi bine în corpul tău (la modul cel mai concret posibil) şi să simţi că ai puterea fizică să faci lucruri.
Probabil că asta cu „Nu preţuim sănătatea, valoarea ei, decât atunci când nu o avem” a devenit un fel de clişeu, de vorbă înţeleaptă mai degrabă. Subscriem toţi la o asemenea concepţie, dar când e să vedem partea plină a paharului, avem alte preocupări. Alte priorităţi. Ni se pare firesc să fim sănătoşi şi…noapte bună. Nu-i aşa?
În altă ordine de idei, mi-a fost dor să scriu. Nici să scriu nu puteam. Nici să gândesc. Nici să…nimic. Fără ea, fără sănătate, chiar că nu mai poţi face nimic. Te simţi blocat şi pierdut. Aştepţi doar să îţi fie mai bine.
Şi dragostea e importantă, şi fără dragoste este greu, dar fără sănătate…este şi mai şi. Aşa că, când sănătate nu, nimic nu e. Nu mă credeţi? Înseamnă că nu aţi fost niciodată într-atât de bolnavi şi ideal ar fi nici să nu aflaţi cum e.
Preţuieşte-o! Nu eşti nimic fără ea…
mare adevar, Camelia! Sanatatea este bunul cel mai de pret si multi se bucura de ea fara sa fie constienti ce dar minunat au primit. Cum ai zis si tu, o apreciem la adevarata ei valoare abia atunci cand am pierdut-o.
…numai bolnavi sa nu fim, că in rest mai scoatem cumva cămașa. Nu-i așa? 🙂
Ai mare dreptate, daca nu ai sanatate, nu ai nimic
Dragostea si sanatatea sunt cele mai importanate lucruri! Sa ai o primavara frumoasa si insorita!
Ai mare dreptate. Dacă nu ai sănătate, nu ai nimic. Oricât de bogat sau sarac ești fara sănătate nu faci nimic.
Ai foarte mare dreptate! Chiar ar trebui să fim cu adevărați recunoscători în fiecare moment pentru sănătatea noastra! Este chiar cea mai importanta! Bine ai revenit si ai grija de sănătatea ta! Te super pup! ???
Ai mare dreptate 🙂 As putea adauga: din pacate!
Sunt total de acord cu fiecare cuvintel pe care l-ai scris aici. Sanatate sa fie, ca in rest ne descurcam 🙂
Multa sanatate iti doresc ! Fara sanatate nu suntem nimic…
Sanatate multa! Si eu bolesc intr-o veselie!
O apreciem doar când suntem bolnavi Eu incerc mereu sa ma ingrijesc si să mă imunizez ca să nu ajung la faze grave.
Sanatate multa.
Asa este, daca sanatate avem, putem face orice si trebuie pretuita. Chiar m-ai nimerit la inceputul unei raceli…multa sanatate!
Iti doresc multa sanatate! Din pacate asa suntem noi. Ne gandim la sanatate doar cand suntem in momente grele. Apoi cand suntem bine, uitam! Sper sa nu mai fie cazul 😉
Mare dreptate ai! Sper ca acum esti bine, draga mea! Eu am avut parte de cea mai neplacuta experienta din viata de pana acum anul trecut si am invatat sa pretuiesc sanatatea mult mai mult.
Ma bucur ca ți-ai revenit și ne scrii din nou articole pe blog. Îmi place subiectul de azi, îmi amintește cât de important e sa avem grija de noi, mai ales în anotimpul acesta, atât de păcătos. Mi-am comandat deja multivitamine și încerc sa trec mai des prin piața după crudități
Ma bucur ca esti bine acum. Pretuim sanatatea doar atunci cand nu o mai avem…
Foarte mare dreptate ai, daca nu e sanatate…
Mă bucur să aud că ți-ai revenit! În ultima perioadă sistemul meu imunitar e cam la pământ, răcesc încontinuu. O dau din viroze în gripe. Din fericire nu este foarte grav.
Sănătatea și sufletul nostru sunt cele mai importante. Dacă ești sănătos poți face mai multe. Dar cu toate acestea există oameni bolnavi care ne inspiră prin lupta lor și puterea de a realiza lucruri mărețe!! ?
RIP Stephen Hawking dacă tot vorbim de sănătate și ce poți face chiar și când nu o ai pe deplin!
Si eu am fost racita cum n am mai fost n viata mea, dar am incercat sa continui activitatile normal
Lucrez cu persoane cu sida si alte boli asociate, inteleg ce inseamna sa fii cu adevărat bolnav..
Ei da, despre asta este vorba. O răceală rămâne doar o răceală, trece cu ceaiuri si vitaminizare, dar bolile cu adevărat crunte sunt altele. E de reflectat!
Mare dreptate ai! Niciodata nu avem grija asa cum trebuie de sanatatea noastra.
Stiu ca atunci cand suntem sanatosi ne gandim la cu totul alte probleme si nu ne bucuram ca a trecut ziua cu bine si ca suntem bine. Atunci cand esti lovit de o problema de genul, este foarte greu sa treci peste. Cu atat mai mult, cu cat nu prea ai stat la pat in ultimul timp
Eu o am ca mentor pentru viața pe mama prietenului meu care din păcate nu mai este printre noi, dar care a avut o tărie și o dorința pentru viața rar întâlnita. Mereu când am o nica durere sau o răceala ma gândeasc la ea, prin câta suferința a trecut și niciodată nu s-a plâns si eu ma vait pentru nimic. Într-adevăr viața este frumoasa și treburi prețuită, numai ca noi vedem aceste lucruri de multe ori mult prea târziu.