Povestea primului print: o imprimantă mai… altfel

Povestea primului print: o imprimantă mai… altfel

M-am trezit în acea dimineață în cântecul vioi – dar  parcă sfidător – al pițigoilor, care căutau să rupă negurile cu anevoie spălate de ploaie. Chiar ei mi-au spus-o. Iar asta se petrecea miercurea care a trecut. Sau să fi fost vineri?…. Nici eu nu mai știu cu certitudine, pentru că am avut impresia că ieșeam puțin de pe orbita firească a timpului și pătrundeam într-un timp care își avea propriile lui reguli și propriul iz. Iar atunci, voi considera că nu este greșit să afirm că tot ceea ce marchează întâmplarea pe care încerc să v-o împărtășesc, dacă chiar a avut loc, s-a petrecut dincolo de realitatea în care mă aflu acum.

Dormisem la mama acasă și era ultima zi petrecută fără  soțul meu aflat  într-o lungă delegație, așa că era cazul să mă pregătesc și eu de mers acasă. Am  zăbovit, însă, puțin. Pentru ce? Nu avea nici un sens. Dar când pașii te conduc aiurea pe câmpiile trecutului, nu mai ești tu.  Și acea câmpie era, de această dată, chiar pivnița în care zăceau felurite obiecte ieșite din uz și din viața familiei.

 

pivnița
Sursa foto: filmschoolrejects.com

Pe toate le încununa, ca un martor al apusului lor, un strat de praf recunoscător și parcă viu, căci plutea și intra în ființa mea odată cu mireasma de mucegai și de foi învechite.
„De ce ai spus asta, copilă? De ce?” tremura cu blândețe o voce dojenitoare, venită din apropiere.
„Cine ești? Nu te văd! Unde te ascunzi?” am întrebat eu terifiată, nevăzând nicio persoană în încăpere.
„Nu mă vezi? Sunt chiar aici. Coboară oleacă privirea spre noi, cei pe care i-ai lăsat în uitare.”

Și o văd… Era o bătrână imprimantă EPSON, model LQ 300+II. Prăfuită, uscată, uitată într-un colt de perete, de parcă nici n-ar fi existat.

 

epson
Sursa foto: rspcomputers.com

 

„Poți să vorbești? ”

„Sigur că pot. Credeai că numai tu poți? ” a răspuns imprimanta ușor indignată.

„…….”

„Mda… Tu ai cu cine să vorbești vrute și nevrute și nici măcar nu te-ai sfiit să minți în legătură cu mine…” reluă imprimanta cu un aer trist.

„Ce vrei sa spui?” am întrebat-o.

„Uite AICI! La asta mă refer. De ce le-ai spus că primul document l-ai printat în acel magazin, cu o imprimantă al cărei nume probabil nici nu ți-l mai amintești?”

Am rămas mută, încercând să descopăr în conștiința mea un adevăr pe care e posibil ca eu să-l fi uitat. Dar nu puteam să îmi amintesc o experiență personală cu o imprimantă, anterioară celei povestite în acel articol.

„Off, off… Oamenii uită atât de repede! ”

 „Povestește-mi te rog, din suflet, ce simți că s-a întâmplat în trecut?” am implorat imprimanta.

 „Ce simt eu?  La noi nu e loc de impresii. Pur și simplu, imprimantele nu uită niciodată. Iar dacă, totuși, aș fi un om ca tine, o ființă limitată la simțurile imediate, cum aș putea să uit acele nopți în care dădeai târcoale tatălui tău când încerca să își ducă la bun sfârșit munca?! Sigur, tu aveai doar 3 ani și ceva, dar văd și citesc și acum din memoria unității de control, care încă mă mai ține, cum erai tu atunci. Aveai niște ochi ageri și o curiozitate de nestăvilit. Erai când la mama ta, în bucătărie – dând iama la cuptorul din care ieșeau aburi de cornulețe cu gem de prune, când la tatăl tău. Dar ei nu se enervau, oricât ai fost de neastâmpărată. Dar am fost și eu răbdătoare, deși era să mă strici încercând să scoți foi din mine. Și ce amuzantă mai erai când arătai cu degetul spre mine și întrebai  <<Tati, dar ce e mașina aia care scârțâie ca cioara?>>! Nimeni nu își dădea seama că atunci când îmi ieșeau foile aiurea, nu mai puteam de râs, mă țineam de ace și tot raportul îi ieșea alandala. Ieșeau filele cu scrisul în jos pe câte o jumătate de pagină. Dar nu mi-a păsat mie că mă considera ineficientă și demodată din cauza asta și din pricina sunetului cam deranjant pe care îl scoteam. Nu am avut niciodata ureche muzicală..”

„Săraca de tine!.. Și stai de atâta timp aici, neștiută de nimeni!”

„Asta a fost soarta mea.

  Mă bucuram auzind relatări despre viața ce-mi fusese ascunsă în conul de umbră al uitării. Sau poate că atunci priveam cu alți ochii, iar cei de acum sunt închiși să nu mai simtă inocența copilăriei. Mi-aș fi dorit să nu se mai oprească, să dezgroape tot ceea ce pentru mine era strain și frumos. În zâmbetul obscur al ei, firele de colb se jucau vesele, negăsind un loc să șadă.

 „Ce-ar fi să te iau la mine, să fim prietene?”

„Oo, nu! Așa ceva nu se poate. Vremea mea a trecut, iar acum eu aparțin altui veac. Dar tu vei merge și-l vei întâlni pe Canon, un prieten de nădejde. Obișnuiam să fim adversari, până când mi-am dat seama că el își face treaba cu mai mult talent decât mine și nu am motive să-l disprețuiesc. Și îți amintesc să nu uiți că familia lui organizează în perioada 01.03.2016 –30.06.2016 Campania Canon Cashback plus 3 ani garanție.

3 ani garantie

 

Iar dacă vei cumpăra produse MAXIFY sau I-SENSYS din lista prezentată de ei, ai 3 ani de garanție în loc de unul. Ce generoasă familie! Nu e așa? În plus, tu poți să îți recuperezi o parte din bani (între 90-270 lei). Tot ceea ce trebuie să faci este, ca după ce achiziționezi produsul sau produsele, să accesezi online  formularul  și să te înregistrezi acolo. Să nu uiți că trebuie să treci numărul de serie al produsului, să scanezi și să încarci o copie a facturii și a bonului fiscal, pe care să fie clar menționate denumirile produselor achiziționate, precum și o fotografie a codului de produs și a codului EAN, pe care le găsești scrise pe cutie. O sa te descurci tu. De scanări abia am auzit pe vremea mea. Eu sunt bătrână. Viitorul e al tău și al lor.”

   În mijlocul acelor vorbe, numai ce am auzit glasulul mamei, care mă striga:

 „Cami!!  Unde ești? A sunat Cristi, zice ca a ajuns și te așteapă acasă.”

  „Vin imediat!” am strigat eu din pivniță. „Măcar un lucru  mai vreau să mi-l spui, iar apoi nu te voi mai obosi. Spune-mi care a fost, totuși, primul document pe care l-am printat?  Nu eram eu prea mica atunci?”

„Mă tem că acest lucru nu îl vei mai afla de la mine. E prea târziu, iar tu trebuie să mergi, căci soțul tău te așteaptă.”

„Dar trebuie să-mi spui! Nu vreau să las în trecut această amintire.”

„Secretul e la tine. Vei afla!”

„Dar cum….?”

Nu am apucat să rostesc mai mult, că praful din încăpere a început să se facă vârtej, reducând vizibilitatea și provocându-mi o strașnică tuse. După ce s-a așezat, însă, prietena mea imprimantă nu mai era. Dar cum așa? Cum să dispară? Sau totul nu a fost decât în mintea mea? M-am simțit ca după un vis frumos pe care l-aș fi dorit real și etern. Cu tristețe am ieșit de acolo și m-am pregătit să mă întorc acasă, nemaiștiind ce să cred.

„Încă ești în pijamale? A trecut o oră de când te-ai trezit.” mi-a spus mama nedumerită. Nu am îndrăznit să apelez la amintirile ei, pentru că riscam să nu par întreagă la minte. Ce să îmi amintesc eu de la 3 ani?  A trecut atâta timp!

Ziua următoare, pe la amiază, așteptam acasă împreună cu soțul meu, să sosească curierul care avea să ne aducă acea imprimantă Canon MAXIFY MB2350 pe care am ales-o în articolul precedent și de care l-am convins cu succes și pe Cristi. El se arăta încontinuu entuziasmat de calitățile acelei imprimante și în special de faptul că aceasta avea facilitate de conexiune Wi-Fi şi Ethernet, comandă de ecran tactilă, precum şi conectivitate smartphone şi cloud.

A sunat soneria. Curierul intră amabil și ne dă pachetul cu valorosul produs. După ce semnez pentru primirea pachetului, îmi înmânează un plic.

„Ce e aici?” l-am întrebat pe curier. Pe plic nu scria nimic.

„O corespondență de la o mai veche prietenă a furnizorului. A vrut neapărat să vă scrie. Nu mă întrebați mai multe, ca nu știu și nici nu am voie să mă bag în corespondența clientului” mi-a spus curierul zâmbind.

 „OK. Vă mulțumim!”

  Ce să fie oare în acel plic? Mă gândeam că poate o fi ceva reclamă de la vreun colaborator al firmei furnizoare de imprimante Canon. De curiozitate am deschis mesajul. Ce am citit m-a suprins peste măsură.

„Draga mea copilă, știu că te-am lăsat cu multe întrebări în momentul în care am dispărut și probabil nici acum nu înțelegi cine sunt cu adevărat. Poate ți s-a întâmplat să simți că tot ce ai trăit până la un moment dat s-a îngropat și a dispărut odată cu jocurile și bucuria acelor vremuri. Și poate ai trăit cu impresia că te-ai schimbat, că acum ești altcineva. Tu vrei un răspuns concret la întrebarea <<Care a fost primul meu document printat?>> și nu o să ți-l refuz, dar o fac cu avertismentul că orice lucru înfăptuit nu se rezumă la forma sa concretă. Spuneam că în acea zi dădeai târcoale în jurul părinților, care își aveau treaba prin casă. În momentul în care te-ai apropiat de mine, ai cerut să mă cunoști, să pui mâna pe mine și să faci ceea ce credeai că e important: să listezi hârtie. E firesc pentru un copil să aibă dorința de a cunoaște lumea înconjurătoare și toate obiectele pe care le întâlește în cale. Așa că tatăl tău te-a luat pe brațe și ți-a arătat cum să listezi foi de calcul electronice cu tabele. Și te-a îndrumat până ce ai deprins să dai comanda de listare. Și ai reușit. Dar gândește-te, acum că ți-am spus și ai aflat, care este sensul de a cunoaște natura primului document listat? A fost un document care te-ar fi plictisit, de bună seamă, pentru că nu era de tine.

După ce vei termina de citit scrisoarea mea, îți spun ce vei face. O vei arunca la gunoi și vei înțelege și sensul vorbelor mele de ieri <<Secretul e la tine. Vei afla!>>. Vei înțelege că eu, cea care îți scriu, nu eram o imprimantă și că nu aveam cum să râd ținându-mă de ace, ci tu râdeai cu entuziasmul celei care descoperă lumea. Iar când îți povesteam cum erai, oo, ce dor îmi era și cât îmi doream să îți amintești nu de o biată imprimantă, ci de tine! Tu ai pus suflet în obiecte  și ți-a rămas acolo. De aceea ai avut impresia că vorbești cu un aparat, dar vorbeai cu tine, cea uitată de demult.  Un singur lucru rămâne așa cum l-ai perceput de la început: ai încredere în prietenul meu, Canon, te vei înțelege de minune cu el atâta timp cât îi vei cunoaște valoarea și adevărata utilitate. Dar mai întâi alungă pițigoii, că tare mai zbiară; negura a trecut  deja.  Și da, și eu vreau să fim prietene.  Acum ai înțeles: această scrisoare nu e mâna ta, ai aruncat-o deja din minte. Gata, haide înapoi! Mi-e dor de tine!

Cu drag, a ta prietenă, Tu

 

21 thoughts on “Povestea primului print: o imprimantă mai… altfel

    1. Într-adevăr, așa e. Nu am auzit niciodată un reproș la adresa imprimantelor Canon. Cel puțin la imprimante se pricep foarte bine. Restul categoriilor de produse le cunosc mai puțin și nu m-aș putea pronunța

  1. Ce inedit articol! Nu mă așteptam la o așa abordare. Am rămas chiar surprins. Din câte am înțeles, articolul e prezentat ca o pledoarie pentru ingenuitate și pentru regăsirea sensului valorilor pierdute. Iar introducerea imprimantei Canon în ecuație e elementul care marcheaza reconștientizarea valorii aparatului în sine. Spune-mi dacă greșesc sau sunt pe lângă..

  2. E UN ARTICOL FOARTE FRUMOS. SI EU AM AVUT TOT O IMPRIMANTA CANON SI IMI ERA DE FOLOS . FELICITARI AI UN ADEVARAT TALENT.

  3. Felicitări pentru articol! E foarte frumos și profund, eu nu m-aș fi gândit așa. Iar oferta de imprimante Canon e foarte atrăgătoare, mă convinge și pe mine să aleg această marcă: prețurile sunt mici, funcționalitatea ireproșabilă, iar experiența producătorului e mai mult decât încurajatoare.

    1. Mulțumesc pentru apreciere și mă bucur că ți-a plăcut. Într-adevăr, imprimantele Canon sunt ireproșabile, au autonomie mare și se mișcă foarte bine. În plus, poți printa și color. E cam cea mai bună alegere din toate ofertele de pe piață. Unele au anumite calități, dar nu le au pe altele, în schimb multifuncționalele Canon sunt complete ca funcționalitate și ergonomie.

    1. Mulțumesc pentru vizită, Vio! 🙂 Și eu am aceeași părere despre produsele Canon. Poate o să îmi cumpăr într-o zi o cameră foto de la ei. Sunt sigură că au calitate la fel de ridicată ca imprimantele și multifuncționalele lor

  4. Foarte reconfortant articolul. Ar trebui să scrii o carte. La câte se scriu astăzi pe blogosferă, te-ai distinge lejer atât la eseuri literare, cât și pe diferite evenimente. Cât despre imprimanta Canon, chiar nu am ce să zic mai mult decât că sunt de referință pe piață, mai ales după ce am dat un scurt search la câteva aparate din lista de pe site-ul campaniei. Ce mai, calitatea își spune cuvântul… Să ai o săptămână frumoasă.

    1. Mulțumesc pentru aprecieri. Mi-au spus și alții că aș putea scrie cărți sau eseuri literare, dar mai trebuie să cresc. Sunt foarte exigentă cu mine. 🙂 Cât despre imprimantele Canon… jos pălăria.. pe care nu o am :D. Îți doresc o săptămână frumoasă și ție și mulțumesc pentru vizită!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: