Odată cu intrarea mea în blogosferă, am descoperit și acest anglicism „hater”, care pare să-și facă loc tot mai adânc în vocabularul specializat al internauților (cu precădere, în cel al bloggerilor). Auzindu-l prima oară, n-am știut de unde să-l apuc, mi-am dat seama doar așa, intuitiv, din context.
În dicționarul limbii engleze, hater means:
a person who disapproves of something;
a person who is jealous;
a person who criticizes something.
Am observat, nu o dată, că atunci când zici ceva care vine în contradicție cu părerile celorlalți, ți se sare în cap. Un fel de: cum îți permiți să gândești așa? Nu ți-ar fi rușine? Offline ca offline, că poate e ceva mai light situația, dar…în online, să te ferească Bunul Dumnezeu. Și uite așa, față în față cu ignoranța, nedreptatea și prostia, e mai bine pentru tine să taci, să te abții, pentru a nu risca să fii catalogat HATER.
Și de ce m-aș abține? Dacă nici aici nu pot să mă exprim liber, atunci unde? Da, îmi asum și faptul că risc să fiu împroșcată cu roșii, îmi asum și poziția altora care, chiar dacă ar fi în asentimentul tău, se complac în lașitate să stea deoparte precum potârnichile, îmi asum orice. Ce poate fi atât de rău?!
De aia nouă, românilor, ne este atât de „bine”, că e mai comod să taci, decât să ripostezi, e mai ușor să stai deoparte, sperând ca va veni un altul să lupte pentru drepturile tale.
Părinții au avut grijă să-mi ofere o educație brodată frumos cu mult, prea mult bun-simț. Știți care este adevărul cu bunul-simț? E minunat, e delicat, atâta timp cât nu te transformă în fraier.
Cuprins
Dacă ai ceva de zis, zi-o!
Dacă simți că ești tratat precum o cârpă, demonstrează că ești dintr-un material net superior. Dacă șeful te duce de luni de zile cu zăhărelul privind mărirea salariului, dă drumul instalației și înfruntă-l verbal! (Dă-ți demisia dacă asta crezi că te-ar scăpa de un stres, chiar dacă ai intra în altul).
A ține în tine energiile negative, nu poate duce, în final, decât la BOALĂ!
Deci, dă-le drumul!
De-a lungul vremii am participat în mediul online la suficiente competiții cât să-mi dau seama de propriul potențial. Nu sunt eu o super-talentată, dar nici aia de la marginea pământului. Dacă în urmă cu 1 an nici nu mi-ar fi trecut prin cap ideea de a-mi face un blog, lucrurile s-au mai schimbat între timp.
So, never say never!
Cât despre competiții, îmi place să intru în spiritul lor, mă incită să-mi studiez adversarul și aștept cu nerăbdare rezultatele finale, glorioase. Sunt perfecționistă, aștept mult de la oameni, dar și mai mult de la mine.
Când tu, ca sponsor, pretinzi că ai făcut o jurizare corectă și pertinentă, dar alegi texte lacunare, fără logică și armonie în idei, iar greșelile gramaticale sunt la ele acasă, să nu te aștepți să-ți respect decizia.
Când tu, ca sponsor, ceri un text creativ, plin de originalitate, dar premiezi un soi de compunere școlară fadă, să nu te aștepți să te aplaud.
Și da, am auzit de subiectivism, dar nu despre el este vorba aici. Ci despre a avea sau nu ceva în cap. Iar dacă nu, lasă-i pe alții, mai competenți decât tine.
Acestea fiind date, dragă comisie de jurizare, ulterior deciziei tale îmi voi scrie și eu off-ul cu acele cuvinte la indemână la momentul acela impulsiv (chiar cu riscul de a fi catalogată hateriță).
Revenind la blogosferă…Încep să urmăresc tot mai multe bloguri, mai bune sau mai puțin bune, mai noi sau mai vechi.
- Sunt persoane care scriu atât de bine și de natural, încât te apucă invidia!
- Sunt persoane care te și miri cum de nu-și dau seama cât de puțin talent scriitoricesc zace în ele (dar au o perseverență în a scrie, că mai că-ți vine să le ceri câtva împrumut).
- Și mai sunt acele persoane care scriu inclusiv în engleză, pe sistemul RO-EN, dar apuci să citești doar primele 10 cuvinte și nu-ți mai trebuie. Ba mai mult, îți vine să-l bagi undeva pe ăla ce-a inventat GTranslate (scopul era altul, dar…). E grea și româna, darămite limbile străine.
Deci, dacă a spune ce simți atunci când asta vine în contradicție cu ce lansează alții, atunci da…
SUNT HATER!
(și sunt mândră de asta)
Cam atât despre acest subiect, fără sfârșit aș zice eu, posibil să vin cu niște completări, când va fi cazul. Un hater nu se oprește niciodată, să știți!
Draga mea, recunosc ca stau prost cu engleza, nici nu am facut la scoala si la varsta asta parca nu-mi mai vine sa stau cu burta pe carte. Am inceput sa mai invat cuvinte tot prin intermediul internetului. Cred ca ma situez undeva intre, cand ma mananca rau atunci o zic. Ca sa traduc cuvantul „hater”,( nu am apelat la GT desi o fac de multe ori, macar imi dau seama cam despre ce e vorba dar ca sa ma bazez pe el sa scriu ceva, nu o fac…stiu ca e aiurea)ar fi un fel de artzagoasa asa…. mai popular 😀 Uite, astazi m-a cam calcat pe nervi un articol, de la titlu, dar nu puteam sa fiu hater, era parerea ei insa am comentat subtil ….