Prietena mea, Adina, este cadru didactic la o școală generală din capitală, unul dintre acelea care se dedică întru totul meseriei și pentru care nivelul profesionalismului nu a depins niciodată de nivelul salarial. În plus, elevii o îndrăgesc, astfel că ora de fizică pentru copiii din acea unitate se desfășoară ca niciunde, trecând de rigorile și rigiditatea programei școlare, menite parcă să îi transforme în roboței sau în scribi.
Este ora 12. Profesoara intră în clasă, unde o așteaptă elevii în liniște.
„Bună ziua, dragii mei! Ce mai faceți? Cum v-ați petrecut weekend-ul?”
„Bună ziua, doamna profesoară!” Fiecare începe să răspundă în felul lui, atmosfera devenind una de zumzăială. Profesoara, dibace, profită de trezirea elevilor pentru a le direcționa atenția într-un punct comun disciplinei și interesului prezumat al lor. Stingând tuburile de iluminat care luminau încăperea și trăgând toate draperiile ce acopereau ferestrele, ea aruncă prima provocare:
„Copii, voi știți ce este asta? Ce vine de afară?”
„Lumină!”, „Raze de la soare!”, răspund ei haotic.
„Bun, dar ce este lumina? Ce am învățat noi despre ea?”
Din spatele clasei, un băiețel scund de înălțime, dar cu privirea ageră pusă în evidență de o pereche de ochelari cu rame pătrățoase și negre, ridică mâna:
„Da, Petrică” îl remarcă ea.
„Lumina este o radiație sau o undă electromagnetică, având un comportament dual particulă-undă, specific domeniului spectral vizibil…”
„Corect! Deci lumina care ne înconjoară și ne face să vedem lucrurile atât de clar este o formă vizibilă de energie. Aveți idee de ce am tras draperiile și am comutat întrerupătoarele pe stins? Nu sunt aceleași lucruri până la urmă?”
„Nu, nu e la fel. E bine să economisim energia de la becuri, cât timp avem soarele de partea noastră.”, îi explică prompt Larisa, o elevă cu o veșnică prezență de spirit la orele ei.
„Exact”, îi confirmă doamna profesoară.
„În plus, lumina naturală e binevenită pentru că ne oferă căldură și odată cu ea, ne ajută organismal să sintetizeze vitamina D, care ne întărește imunitatea și care este atât de necesară fixării calciului și fosforului în oase..”
„Foarte bine, Larisa! Acum v-aș întreba daca mai cunoașteți voi și alte modalități prin care noi consumăm energie. Credeți că mai există sau toată energia se rezumă la soare și becuri?”
Copiii stau și se gândesc preț de câteva secunde, momente în care doamna profesoară încearcă să le dea niște indicii.
„Ce mai faceți voi pe acasă? Haideți, că știți…. toată ziua stați pe el și vă trimiteți cereri de prietenie pe facebook, căutați tot felul de jocuri și muzică…”
„Aaaa….. calculatorul”, strigă elevii la unison.
Din rândul al doilea de lângă fereastră, un elev înalt și pistruiat, olimpic la tehnologii, nuanțează discuția: „Eu prefer să folosesc laptopul în defavoarea sistemului desktop. E dovedit faptul ca laptopul este o soluție mult mai economică din punct de vedere energetic, în primul rând datorită bateriei care, odată încărcată, te scutește timp de câteva ore de alimentarea direct de la priză a aparatului. În plus, sistemele desktop au dezavantajul unui consum multiplu, pentru că vei avea mai mulți consumatori – unitatea centrală, monitorul, boxele, nemaipunând la socoteală faptul că rata de consum a unității centrale crește proporțional cu tehnologia componentelor (a plăcii de bază, a plăcii video care poate avea ventilator dedicat, altul decât cel pentru hard disk etc).”
„Ești foarte informat, Tudor! Colegii tăi sunt norocoși că au un specialist pe lângă ei” îl apreciază profesoara. Spunând asta, se îndreaptă chiar în colțul de lângă perete, unde vede o elevă tăcută, cu un creion în mână și cu privirea concentrată pe o coală de hârtie pe care se străduiește să deseneze ceva.
„Pot să văd și eu?” o întreabă pe elevă. Desenase un câmp cu flori, bătut de razele de soare. Pe câmp erau reprezentate două case, iar în apropierea uneia dintre case erau desenați doi copii alături de părinți jucându-se. „Ai talent. Frumos! ” exclamă ea, lăsând-o să-și continue desenul. Eleva întervine însă și ea în discuție, spunând: „Cât timp e frumos afară, nu văd de ce ne-am pierde vremea stând pe PC-uri și laptopuri. Eu l-am învățat pe tata ca în fiecare zi, după ce sosesc de la școală și mănânc, să închidă laptopul de lucru și să o ia și pe mama, ca să ieșim cu toții la recreere. Stăm și ne plimbăm cât se poate și apoi revenim acasă mult mai relaxați și mai plini de viață. Iar în felul acesta economisim și energia electrică, dar și energia corpului nostru atât de încărcat de radiațiile aparatelor și de sedentarism. Na, că v-am spus-o. Cunoașteți voi economisire mai eficientă?” Zâmbetului ei șmecher îi urmează un scurt val de râsete în clasă.
Apoi, încet-încet, se deșteptară și alți elevi cu argumente pentru diminuarea energiei aparatelor electrice.
Larisa îi spuse colegei ei de bancă, Dana: „Uite, noi nici nu ne-am gândit până acum ce ușor am economisi energie dacă ne-am întalni mai des în weekend, în loc să ne obosim urechile și încărcatoarele de la iPhone, care și așa se descarcă foarte repede.”
„Da, Larisa! Și ai putea foarte bine să nu-ți mai întinzi părul cu placa. Îți stă foarte frumos așa natural și ușor creț. În plus, placa îți subțiază firul de păr și îl face mai fragil.”
Din spatele clasei, își înălță vocea sarcastic durul Thomas, cunoscut ca smecherașul și prăpaditul clasei: „Mai oameni, dar voi vreți să vă întoarceți în epoca de piatră? Eu o să mă uit la televizor și v-oi vedea la Animal Planet, jucându-vă cu maimuțele.”
„Măi, nu fi idiot, Thomas! Mai ieși și tu din casă. Nimeni nu spune să nu le folosești, dar toate cu măsură” îi replică Tudor din banca a doua.
„Mda… Dar eu mai trebuie să văd ce se întâmplă prin țară.”
„Lasă un pic și televizorul ăla oprit. Mai ascultă și radioul, că nu-ți trebuie decât două baterii alcaline, care te țin luni întregi. Și poți să-ți iei radioul și pe munte să asculți știrile, că doar are antenă.”
Discuțiile au curs apoi de la sine, până ce ora s-a terminat iar profesoara a tras concluzii folositoare.
Ajunsă acasă, profesoara este așteptată de către soțul ei și de copiii care terminaseră de mâncat prânzul.
„Știi David, azi am avut o discuție foarte interesantă cu elevii.”
„Serios?”
„Pornind de la lecția de zi, cea legată de radiația electromagnetică, am început să punem în discuție diverse moduri prin care noi putem să eficientizăm consumul de energie. Și știi că nu-s idei rele? Copiii ăștia sunt chiar inteligenți. Hai să ne gândim cum am putea să mai reducem și noi consumul” îi spuse ea soțului.
„Păi uite la ce m-am gândit… sigur că ar necesita puțină investiție, dar eu zic că merită. Dat fiind că noi stăm la casă și nu ne are nimeni treaba, ce-ar fi să obținem energie electrică din celule fotovoltaice, instalate chiar pe acoperiș? Spune și tu.”
„Să știi că nu greșești! Celula solară absoarbe o parte din fotonii veniți de la soare, iar odată absorbiți, ei eliberează fiecare câte un electron din materialul celulei, care vor trece prin cabluri și vor conduce curentul pe unde vom avea nevoie. În plus, electricitatea produsă cu ajutorul celulelor fotovoltaice nu se pierde, ea poate fi înmagazinată în acumulatori.”
Sursa foto: http://www.sisteme-de-incalzire.ro/panouri-fotovoltaice/
„Da! Și nu am mai depinde de furnizorul de energie electrică; eu cred că merităm și noi o asemenea investiție, după ce le-am plătit atât de mult certificate verzi.”
„Așa e… Și m-am gândit și la o soluție pentru energia termică pe timp de iarnă, dar chiar și în restul timpului, pentru încălzire. Însă nu mă pot hotărî în privința asta, dacă ar fi mai potrivită o sobă cu șemineu sau panouri solare termice.”
„Părerea mea este să ne profilăm tot pe panouri solare, sunt mult mai eficiente și mai puțin consumatoare de resurse materiale. Gândește-te că în felul acesta am încuraja protejarea mediului înconjurător, a copacilor care mențin în echilibru întreg ecosistemul natural. În plus, dacă mai mulți consumatori casnici ne-ar lua exemplul, s-ar diminua simțitor emisiile de dioxid de carbon rezultate din arderea lemnului și a cărbunilor, iar astfel stratul de ozon ar fi afectat mai puțin. Gândește-te numai și la aspectul ăsta.”
„Ai dreptate!”
„Apropo, am găsit asta în poștă. A venit tocmai la timp, parcă știind că avem nevoie de o schimbare!”
Femeia deschide plicul, pe care scria „Compania Enermed Impex SRL București, experți în certificare energetică” și începe să citească documentul:
Stimate viitor client,
Echipa noastră de auditori, atestată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, are onoarea să își ofere serviciile dumneavostră și tuturor celor care se află la cumpăna unor schimbări de ordin economic.
Echipa de auditori energetici gradul I „Avizez” se oferă să vă elibereze un certificat energetic. Acest certificat pe care îl veți primi va conține informații prețioase despre performanța energetică a locuinței dumneavoastră și o va încadra într-o clasă energetică de la A la G. Acestea sunt foarte importante pentru orice utilizator care dorește să facă o schimbare locuinței, în vederea îmbunătățirii performanței energetice.
Pentru detalii și orice informații vă stăm la dispoziție la numărul de telefon 0768.857.514
În imaginea de mai sus vă este prezentată scala claselor energetice, în funcție de consumul în care vă încadrați
Cu stimă,
Echipa „Avizez”
„Ai văzut, Adina? Tocmai la timp. Nu ne rămâne decât să ne apucăm de treabă. Dar uite că mai este o pagină. Scrie ceva despre servicii de termografie”
„Dă-mi și mie să văd….. Da, într-adevăr. Scrie aici că echipa Avizez ne ajută să localizăm punctele în care se pierde căldura.”
„Oo, dar asta e foarte tare. Ne-am fi apucat noi să facem un proiect cu panouri solare și nici nu am fi știut ce nu merge. Clădirea asta nu a fost niciodată supusă unor servicii de termografie, pentru că noi, când am construit-o ne-am zis <<dă-i înainte, scoate autorizațiile și să o terminăm odată>>. În plus, să știi că pe cât de profesioniști se dovedesc a fi, pe atât de accesibili sunt. Uite: <<Oferim aceste servicii de termografie sau de termoviziune la prețuri accesibile tuturor solicitanților, cu tariful variind între 180-500 lei/construcție, funcție de suprafața clădirii analizate și de numărul de imagini solicitate de către beneficiar>>. Nici nu te-ai fi gândit. Și ia privește aici, ce clar ies în evidență diferențele dintre un bloc nereabilitat și unul reabilitat. Părțile marcate cu galben si nuanțe de verde indică locurile pe unde scapă căldura, iar acel albastru ne indică zonele izolate.”
„Incredibil! Domnii aștia care se pricep! Haide să solicităm și noi cât de repede o termografie în construcții pentru stadiul actual, iar apoi vom mai face una după ce ne vom izola căsuța. Nu cred că mai are rost să stăm pe gânduri.”
„Ok! Hai să o facem!”
După o lungă sesiune de discuții familiale pe teme de consum energetic și economisire, iată că sosise și seara, când toată familia trebuia să se culce. Adina își dovedește și de data aceasta afecțiunea și grija față de copii, trecând prin camera fiilor ei să le pregătească patul. Micul Robert dormea însă dus în patul lui, uitând să își pună la loc jucăriile. Ea i le așeză frumos într-un colțișor, moment în care văzu că Maria cea mica nu avea somn, ci stătea și se uita la tavan.
„Hei, ce faci? Încă nu te-ai obișnuit să dormi cu lumina stinsă?”
„Nu, nu pot dormi. Când se sting luminile mi se pare că vine cineva pe fereastră și intră în casă.”
„O sa fii mereu în siguranță, te asigură mama. Nu las pe nimeni să îți facă rău. Vreau să îți arăt ceva: vezi bucățelele astea de plastic în formă de steluțe? Le-am găsit într-un magazin cu jucării.”
„Da, sunt frumoase!” răspunse fetița.
„Așa e, dar hai să vezi ce frumos se strălucesc pe întuneric. Vrei să îți arăt?”
Mama se gândise că fiica ei va trece mai ușor peste fobia de întuneric cu ajutorul unor minunate steluțe și comete fosforescente pe care le lipi de peretele de lângă pat. Îndată ce stinse lumina, micul cer începu să lumineze camera, astfel că junioara uită cu totul de frica ce o pândise până atunci.
„Oo, ce frumos! Mulțumesc, mami! Nu știam că există așa ceva!”
„Ai văzut că și întunericul poate să fie prietenos?” o întrebă pe micuță zâmbind, după care o sărută și îi ură noapte bună.
Astfel reușea Adina de fiecare dată să îmbine jocul și bucuria de a dărui, cu perspicacitatea ei de profesoară de fizică și dorința de a economisi energia. Așa se face că, încetul cu încetul, ea și soțul ei au început să găsească noi și noi soluții de a eficientiza consumul de energie în întreaga casă, soluții care le aduceau totodată un nou suflu, precum și posibilitatea de a se desprinde din lanțurile stresului cotidian. Au înțeles că există mult mai multe motive să renunți la confortul risipei în favoarea confortului pe care ți-l dă natura atunci când îi oferi respect și te bucuri de ea.
♥ Articolul Economisind energie, economisești viață a fost scris pentru proba 7 din Spring SuperBlog 2016
[…] Economisind energie, economisești viață […]