Când eram mică, mergeam adesea cu tata prin pădure să căutăm ciuperci. Îmi era drag obiceiul, la fel de dragi cum îi sunt azi sufletului amintirile de atunci. Mă amuzam să dau copacilor nume (Scoarță Tare, Barosul, Fiorosul, Elegantul) în funcție de caracteristicile fizice ale fiecăruia și, mai ales, de ce-mi inspirau pe moment. Pentru fetița de atunci, pădurea era, la propriu vorbind, o oază de oxigen în care îmi încărcam bateriile și mă deconectam total de la orașul în plin zumzet pe care preț de câteva ore îl lăsam în urmă. Mirosul de beton, pe care-l simțeam atât de pregnant în nări, era numaidecât înlocuit de aerul binefăcător de prospețime pe care îl regăseam întotdeauna în pădure. Copacilor le împărtășeam gândurile și tainele mele cele mai de preț și, mai mult, aveam certitudinea că sub scoarța lor secretele mele sunt păzite cu cea mai mare sfințenie. Pentru că se știe, lemnul păstrează nu doar secrete, ci și căldură, având capacitatea să creeze cu tine o legătură trainică, minunată, neprețuită.
Fără vreo rezervă, vă pot mărturisi că iubesc lemnul. Iubesc lemnul tot pentru atâtea motive pentru care iubesc natura în integritatea sa. Sunt conștientă că pentru a ne bucura de minunatele produse artizanale care iau naștere din lemn, trebuie să sacrificăm…vieți. Vieți de copaci. Partea frumoasă e că energia copacului nu dispare așa ușor, fiind capabilă să rămână bine impregnată undeva în viitorul obiect care va face activitatea mai plăcută ori care va servi, pur și simplu, ca element decorativ.
Visez să am o căsuță exact așa, ca-n povești. Să trăiesc ca în The Hobbit și să-mi învăț copiii să aprecieze lucrurile simple, autentice, naturale. Să-i îndrum să simtă originile și să nu se rușineze nicicând cu ele. Odată cu asta, mi-aș dori să le insuflu în memoria olfactivă acel miros inconfundabil al lemnului pe care să nu-l uite niciodată, în orice colț al lumii s-ar afla.
Apropo, știați că lemnul dispune de o rezistență ca cea a oțelului și de o longevitate similară cu cea a pietrei? Pe mine m-a uimit și încântat deopotrivă această curiozitate, lucru care mă face să îndrăgesc lemnul și mai tare decât o făceam deja. În concluzie, prefer o căsuță de lemn în detrimentul uneia clasice, din bolțari. Un motiv în plus? Pentru a-mi păstra amintirile și căldura, pentru a-mi putea regăsi sufletul aici chiar și peste zeci de ani.
Lemnul, acest material viu, mă duce cu gândul la copilărie și la bunici. La mamaia blândă și la lingura din lemn cu care amesteca întotdeauna în mâncare. Cum să nu-mi fie drag când, după atâția amar de ani, încă folosesc lingura lui mamaia cea plină de atâtea amintiri. Nu mai spun că am o colecție bunicică de linguri din lemn, de toate dimensiunile. Știți cât de practice sunt? Cine mai dă azi spatula din silicon pe cea de lemn? Eu da, cu siguranță.
La ora actuală, pe piață se poate regăsi o mare varietate de lucrușoare hand-made făurite din …lemn. Este vreunul dintre voi care să fi văzut vreodată cum arată ăla un ceas din lemn? Nu, nu, nu ma refer la ceasul de perete cunoscut de majoritatea, ci chiar la ceasul de mână. Da, ați citit bine. Dacă sunteți curioși, citiți mai departe. Dacă nu, puteți întrerupe simplu lectura.
Curioși,da?
Atunci, priviți aici:
Este vorba despre un ceas creat 100% manual, cu mecanism japonez quartz, având carcasa confecționată din lemn de abanos* și ecranul din lemn de măr. Repet că acest accesoriu chiar este din lemn, în caz că vă vine greu să credeți. Dacă, vreodată, cineva ar dori să mă surprindă cu un cadou la care nu m-aș fi gândit nici în 100 de ani, acesta ar fi un ceas din lemn. L-aș purta cu încheietura la vedere oriunde în oraș, în drumeții, în excursii, la alergat pe teren, în parc plimbând căruciorul, cu o pereche de blugi indiferent de lungime și cu un tricou. Este perfect pentru vară, primăvară și toamnă. Ce se întâmplă dacă plouă? Nimic. Fiindcă ceasul are și rezistență la apă. Alte modele și culori găsiți pe site-ul PlantWear AICI.
Și fiindcă în viață e frumos să asortăm lucrurile, aflați că pe PlantWear veți fi surprinși să găsiți și ochelari de soare. Nu zâmbiți, vorbesc serios. Tot din lemn, bineînțeles :-). Eh, că nici mie nu mi-a venit să cred până n-am controbăit puțin pe acolo. Ca-n orice alt magazin de ochelari, puteți alege între diferite forme de lentile (seria Classic, Retro, Sport etc). Toate modelele sunt realizate din lemn de calitate extra și dispun de lentile polarizate. Au și garanție de 12 luni.
Mai multe nu vă divulg, mă opresc aici; îmi doresc să vă fi transmis curiozitatea de a căuta singuri pe site. Nu se știe niciodată când veți avea nevoie de ceva unic, aparte, deosebit pentru voi sau cineva drag. Și nu cred că veți regreta de a fi descoperit PlantWear: un mic univers care a împrumutat din frumusețea naturii pentru a face oameni fericiți.
Acum e rândul vostru. Mi-ar plăcea să-mi dați și voi un motiv pentru care apreciați lemnul.
Pe data viitoare,
Camelia
P.S.: Știați că
- abanosul* este cel mai prețios lemn din lume?
- primul pantof din lemn provine din Olanda? Confecționați dintr-o singură bucată de lemn, în peste trei milioane de perechi anual, „Klompen” reprezintă suvenirul preferat al turiștilor.
Citeşte şi: Îngrijirea bijuteriilor din argint. Soluţii eficiente pentru curăţarea argintului
Un articol foarte interesant. De ce ne place lemnul ? Sa mai scormonesc si eu versurile melodiei trupei Taxi care a fost atat de controversata, ca” lui Dumnezeu ii place lemnul si lucrurile simple”( parca asa sunau ) Poate de aceea.
[…] Bianca-Covaci, cu articolul: https://laviedelavy.wordpress.com/2016/05/10/din-dragoste-pentru-lemn, a castigat Premiul I – un ceas din lemn de pe site-ul […]