Curiozităţi despre nasul şi simţul mirosului la pisici

Sunt mici, drăguţe şi, odată ce le-ai câştigat încrederea, le-ai câştigat şi pe ele. Este vorba despre pisici, aceste simpatice animale de companie pe care multe persoane adoră să le aibă în preajmă. E simplu: poţi să le iubeşti sau să le deteşti. Nu există cale de mijloc.

Cercetătorii au descoperit faptul că felinele domestice pot aduce o îmbunătăţire a stării de sănătate. Reduc stresul şi anxietatea şi chiar riscul de  a dezvolta afecţiuni cardiovasculare. Potrivit studiilor, proprietarii sau foştii proprietari de pisici sunt cu până la 40% mai puţin expuşi infarcturilor decât restul. Nu degeaba se vorbeşte despre o terapie cu pisici. Cercetările în acest sens sunt în curs de derulare.

Ştiaţi că …

Felinele din specia Felis silvestris catus (Pisica de casă) trăiesc alături de oameni de peste 9500 de ani, fiind printre cele mai populare animale de companie din lume.

Pisica de casă / Sursa foto: csid.ro

Dincolo de faptul de a fi excelente prădătoare şi a avea un excelent instinct de supravieţuire, pisicile se pot lăuda cu nişte simţuri extrem de sensibile. Printre acestea, simţul mirosului, ne spun oamenii de ştiinţă, ar fi de patru ori mai dezvoltat decât al omului. Nasul este unul dintre principalele organe ale felinelor şi, nu de puţine ori, reprezintă un indicator concludent al stării lor de sănătate. Botul acela micuţ şi umed le este de un real ajutor atât în planul hrănirii, cât şi în cel al comunicării.

În cazul pisicilor, mirosul este pe locul al treilea după văz şi auz.

Curiozităţi şi informaţii inedite despre nasul şi simţul mirosului la pisici

1. Mirosul – principalul mijloc de comunicare al pisicilor

Organul lui Jacobson (organul vomeronazal) este o parte auxiliară al simţului olfactiv care se regăseşte la multe animale. Datorită acestui organ, pisicile au capacitatea de a detecta feromonii. Feromonii, adică nişte substanţe chimice, prin intermediul cărora felinele pot transmite anumite lucruri. Aceste substanţe răspândite de alte animale sau de oameni în  sunt descifrate cu o acurateţe deosebită. Acestea îi transmit anumite informaţii şi mesaje asupra unui potenţial pericol şi pot avea un impact deosebit şi asupra stării de spirit a felinei.

Dacă unele mirosuri o stimulează, timp ce altele o pot irita, de-a dreptul!

2. De ce este umed nasul pisicilor?

Botul pisicilor (şi al câinilor, de asemenea) abundă în nişte glande cunoscute ştiinţific sub numele de glandele lui Bowman. La fel ca şi glandele sudoripare, acestea produc nişte substanţe doar în anumite cazuri, de necesitate. Acel mucus care îi umectează botul ajută pisica să perceapă mirosurile cu mare acurateţe.

Sursa foto: unsplash.com

Nu întotdeauna un nas umed/uscat descrie starea de sănătate a patrupedului: Dacă simţiţi nasul animăluţului umed, înseamnă că în acel moment are un interes olfactiv pentru ceva anume.

Pisica mai poate avea nasul umed şi atunci când îi este foame sau se află în stare de alertă: în schimb, va avea un nas uscat când pisicul îşi face siesta este în plin proces de digestie.

3. Pisica percepe mirosurile de 50 până la 70 de ori mai bine decât fiinţele umane

În parte tot datorită glandelor lui Bowman pisica poate resimţi stimuli olfactivi pe care noi, oamenii, suntem incapabili să-i percepem. Substanţa secretată de aceste glande diluează particulele emanaţiilor care activează astfel organul vomeronazal situat în mucoasa nazală a pisicii.

4. Pisica posedă 20 de milioane de terminaţii nervoase oflactive

Câinele posedă 150 de milioane, iar oamenii doar 5 milioane de celule olfactive. Aceste terminaţii nervoase, în plus faţă de glandele lui Bowman, permit felinelor să perceapă mirosuri particulare care noi nici nu ştim că ar exista. 

5. Gustul mână în mână cu mirosul

Se ştie, şi pisica adulmecă mâncarea înainte de a se atinge de ea sau, din contră, de a o respinge. Astfel, simţul gustului este strâns legat de cel al mirosului. Situat la extremitatea limbii (la fel ca şi în cazul câinelui), simţul olfactiv al pisicii este unul puternic decisiv. Prin urmare, dacă mirosul mâncării nu-i va fi pe plac, o va refuza pur şi simplu.

6. Pisicile cu bot plat sunt printre cele mai dezavantajate

Sursa foto: pinterest.fr

Cu cât botul pisicuţei este mai plat, cu atât simţul olfactiv este mai puţin dezvoltat. La fel ca şi în cazul câinilor cu bot plat, mirosul poate fi foarte atenuat în unele cazuri. Ceea ce nu înseamnă că felinele cu bot turtit nu sunt capabile să detecteze stimuli olfactivi imperceptibili oamenilor. Oricum ai lua-o, tot ne depăşesc.