Curiozitatea n-a omorât pisica. Pisica a secătuit imprimanta

Înainte de a începe să vă povestesc acel episod, trebuie neapărat să vă mărturisesc  și, deopotrivă, să îmi reașez eu însămi în minte, realitatea că acea perioadă a vieții mă caraceteriza drept o descoperitoare de comori, mai mult sau mai puțin iluzorii. Așa se face că, anterior primei mele experiențe în compania „doamnei” imprimante, eu avusesem ocazia să  o privesc – nicidecum să o ating – din fața unei tejghele, în spatele căreia o doamnă o mânuia aproape ritualic cu o delicată grijă, de parcă ar fi un dispozitiv de spectroscopie atomică de valoare cu multe zerouri în capăt. Chiar la începuturi, în sinea mea tronea gândul: „cu siguranță, trebuie să fii un mare specialist să folosești o imprimantă”.

Însă timpul a trecut și închipuirea aceea s-a materializat într-o experiență personală de toată povestea. Încheiasem al doilea an de liceu, iar eu, ca orice elevă elevă dornică să-și agonisească niște bani de buzunar pe timpul verii, am prins ocazia de a lucra ca promoter la un  magazin de aparate electronice și electrocasnice.

S-a întâmplat acolo să am de-a face cu raionul de imprimante. Si nu oricum … Mă simțeam ca într-un soi de „Laboratorul lui Dexter”, în care un simplu buton putea să activeze mașinăria timpului sau să producă un boom răsunător. Și să știți că n-am fost prea departe. Îmi amintesc bine un moment în care gestionarul raionului de electronice fusese solicitat de un client și atunci am rămas singură lângă computerul ce găzduia întreaga bază de date cu stocurile de produse. Colegul binevoitor și de treabă m-a lăsat să îmi arunc privirea în ecranul monitorului, să mai văd și eu „cu ce se mănâncă” munca lui. Era așa o plictiseală, încât și muștele cădeau moarte după câteva roiuri prin încăpere.

Dar deodată, ce să văd?  La un nivel puțin mai sus, în spatele monitorului și conectată la cutia centrală, ședea mândră doamna imprimantă, cu „rochia ei” neagră și pătrățoasă pe care erau fixate două butoane interesante și vreo patru led-uri, montate  parcă anume pentru curiozitatea mea. Mi-am zis atunci: „Offf…. Ce să fac oare? Să încerc? Dacă mă vede Andrei (colegul care lipsea)?”. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, plimb mouse-ul vreo 5 minute pe ecran, în căutarea nimicului și tot așa, până când….. „Gata, acum ori niciodată!”.  Pe ecran era deschis un fișier lung luuung cu prezentarea tuturor produselor din departament, iar eu – deșteaptă – mi-am zis „Hai să văd cum iese o poză”.  Iar după ce aleg una pe gustul meu, dau comanda Print din calculator și …  nimic.(?). Inspectez bine imprimanta, să îmi dau seama de ce zace ca moarta în păpușoi, dând pentru o clipă impresia că aș fi specialista de serviciu în depanarea electronicelor.

Chiar în acel timp, un client se îndreptă cu hotărâre spre mine, fiind cuprins în mod vădit de o nemulțumire, și îmi spune:

„Am venit aici la voi în urmă cu o lună, că mi-ați zis că aveți cele mai fiabile și mai ieftine imprimante. Și dupa nici 3 săptămâni de la folosire mi s-a ars și scotea fum, de a trebuit să schimb toate siguranțele de la panoul electric, așa tare s-a scurtcircuitat priza! Tâmpita de la casierie nu vrea să-mi dea banii înapoi, că nu i-am păstrat bonul și garanția….”

Vă imaginați cât de ridicolă era Cami cea novice, nimerindu-se la mijloc și încercând să își justifice nevinovăția și neimplicarea în tot acel proces, exact ca mâța speriată din poză:

„Mă scuzați, eu sunt nouă în unitate și nu cred că vă pot fi de ajutor. Cred că ar trebui să vă adresați….”

Nouă pe naiba!”, mi-o taie scurt domnul ce fierbea în propria grăsime. „Crezi că nu mi-am dat seama? Tu ești fata de pe schimbul doi, care-l ajută pe bandit la reparații..”

„Eu nu …”

„Vai, de unde atâta nesimțire?! Dar nu vă e rușine vouă, șarlatani ce sunteți? Cum a văzut celălalt că vin la imprimante, a și luat-o la fugă și te-a lăsat pe tine aici, să-i faci treaba murdară. Nu își mai asumă nimeni și pentru nimic răspunderea. Vai, cum îi corup ăștia pe tineri! Tu, în loc să fii la școală..”, continua (a se citi „bla-bla”) omul nervos, măsurându-mă din cap până în picioare cu privirea imbufnată.

„E clar”, mi-am zis în sine-mi. Omul era atât de dezaxat încât nu mai avea noțiunea timpului. Și parcă elevii n-ar fi în drept să lucreze part-time pe timpul vacanței! Nu aveam cu cine… L-am lăsat pe domn să-și facă numărul, până când a sosit Andrei și a rezolvat problema în mod amiabil. Se pare că îl aveau în baza de date cu achiziția și au fost de acord să facă o concesie de la regulamentul care spunea că produsul poate fi schimbat sau banii pot fi returnați doar dacă clientul prezintă bonul și garanția. Dar ce n-ar fi dat ei să scape de gura recalcitrantului „antrefrig”, cum îl poreclise o colegă ce asista de pe margine la tot show-ul!

„S-a legat din senin de tine, Cami?”,  mă întrebă Andrei după ce se rezolvase problema.

„Păi da, că a văzut că mă uitam la imprimantă și credea că mă ocup de partea asta.”

„Dar..?”

„Voiam să listez și eu o pagină, că nu am mai avut ocazia până acum și eram foarte curioasă. Dar după ce am selectat pagina, am dat de aici de la meniu  File – Print – OK și n-a făcut nimic.”

„Pentru că trebuie să apeși și butonul ăsta de pe imprimată, să inițializeze comanda. E un model mai vechi, dar merge binișor.” îmi spunea el arătând către al doilea butonel de pe aparat.

„Ahaaa. Merci.”

„Te descurci acum.. Revin imediat.” Și dădea să plece.

Eu, vitează nevoie mare, mă reped să dau comanda de tipărire. Asincron mie, Andrei se oprește brusc și mă întreabă: „Dar ai pus foi în feeder?”

Eu: „Ce foi? Ce feeder?”

„Nuuuuu! Stai !”

Eu eram asemenea acelei zglobii Dee Dee, atât doar că nu eram blondă. V-am spus mai devreme că n-am fost departe de o experiența a  laboratorului lui Dexter.

Ceea ce a urmat m-a șocat întrucâtva, dar pe el nu. Însă își punea mâinile în cap, știind ce presupune greșeala asta. Aparatul începuse să scoată un asemenea sunet ca și cum pușca lui John Rambo, trăgând la automat, ar fi rămas fără gloanțe …. ceea ce e imposibil.

„Cami, întotdeauna, înainte să tipărești te asiguri că ai foi suficiente. Tu nu ai nicio coală. Și abia apoi tipărești.”

„Scuze… m-am grăbit.” am spus eu spășită.

„E ok. Îl oprim de tot, intrăm jos cu click dreapta și eliminăm procesul în curs.” L-a repus pe „roți” și dus a fost.

Ei, după atâta peripeție mi-am zis că nu mai am ce să greșesc. Dar, din prudență, am verificat din nou să fie alimentat locașul pentru coli, să fie bine închis sertarul, iar apoi cu mare tact, asemenea doamnei de la magazinul „XEROX”, am început apăs butonul.  Și, cu emoțiile inaugurării, în sunetul imaginar al tobelor și talgerelor de gală ……. da, iese …. o pagină, pagina mea, prima mea pagină listată, în sfârșit  🙂  …  a doua pagină, a treia pagină, a patra pagină, a cincea pagină, a șasea pagina …

„Ceeee ?! Dar i-am dat o singură pagină să printeze!!  Andreeei!  Hai, că nu se mai oprește!”

Dar Andrei nu mai vine…

Să vedeți atunci criză pe capul meu, că nebunul aparat începuse să scoată foi după foi și nu se mai oprea. Într-un târziu l-am scos din priză, cu toate că l-aș fi aruncat cu mare plăcere în domnul cu reclamația. Gata, acum era liniște.

M-am liniștit și l-am conectat din nou la alimentare, dar ….. caruselul pornea din nou și de data aceasta cu fum; așa tare se supraîncălzise, încât nu m-aș fi mirat să ia foc cu totul.

Eu alergam de colo până colo căutându-mi colegul, sub privirile speriate ale celorlalte angajate. În cele din urmă, toată aventura a luat sfârșit, după ce am reușit să opresc tot procesul din computer. Mă îngropasem în cel puțin 80 de foi cu aceeași imagine – o imprimantă fotografiată din profil, cu piesele de schimb alăturate. Mi-am dat seama care era problema: dorind să selectez din meniu intervalul paginii de listat, de la 100 la 100, am trecut din inerție numărul 100 și la câmpul care se referea la numărul de copii. Bineînțeles că am mâncat toată cerneala, dar așa fost să fie.

Am învățat că orice lucru întreprins vine însoțit de riscul lui, dar în același timp de învățătura de a fi mai atent – și sigur, de izbânda că am câștigat cel puțin experiență, chiar și una de tot râsul.

Toată această peripeție rămâne adânc săpată în istoria adolescenței pe care am trăit-o mai mult sau mai puțin din plinul ei. Și am rămas cu ideea că orice situație ai înfrunta, ea are o cheie care se află acolo unde te aștepți mai puțin.

Oameni nervoși pe imprimantele lor – și care ar fi în stare să-și arunce aparatele de pe Burj Al Arab – mai întâlnesc și astăzi.  Dar pentru aceștia am o veste bună: ei încă pot preveni manifestarea „Sindromul Antrefrig”, grație unei promoții de-a dreptul surprinzatoare venite din partea companiei Canon România. Este vorba despre campania Canon Cashback plus 3 ani garanție.

Ce trebuie să faci mai exact este să achiziționezi în perioada 1.03.2016-30.06.2016 oricare dintre echipamentele gamelor I-SENSYS și MAXIFY din următorul tabel, care îți oferă 3 ani garanție  în loc de unul singur. Ați mai auzit așa ceva?

Produs	Cashback
MAXIFY MB2050	90RON
MAXIFY MB2350	90RON
MAXIFY MB5050	140RON
MAXIFY MB5350	230RON
MAXIFY iB4050	90RON
i-SENSYS LBP6230dw	50RON
i-SENSYS LB7100Cn	180RON
i-SENSYS LBP7110Cw	180RON
i-SENSYS MF212W	50RON
i-SENSYS MF216n	50RON
i-SENSYS MF217w	50RON
i-SENSYS MF226dn	230RON
i-SENSYS MF229dw	230RON
i-SENSYS MF6140dn	270RON
i-SENSYS MF6180dn	270RON
i-SENSYS MF623Cn	90RON
i-SENSYS MF628Cw	90RON
i-SENSYS MF724Cdw	140RON
i-SENSYS MF728Cdw	140RON
i-SENSYS MF729Cx	140RON

Eu, cu siguranță, nu. Și mai mult decât atât, nu mă așteptam să îți ofere mai mult.

„Ei, ce poate să îți mai dea?” m-a întrebat un amic.

Și i-am spus:  „mai departe, după ce ți-ai ales produsul dorit, nu trebuie decât să accesezi secțiunea promoții de pe site-ul celor de la Canon, să te înregistrezi online prin intermediul formularului de pe site (unde vei găsi butonul Înregistrează-te pentru a primi înapoi sumă aferentă Cashback),  pentru  ca o parte din banii cheltuiți pe imprimantă să-ți fie restituită (între 90-270 lei). ”

„Nu-mi mai spune! Ei îți dau banii înapoi? Așa ceva e incredibil, nu are logică. De ce ți-ar oferi ei bani pe ceea ce ai cumpărat deja”

„Și eu eram sceptică, dar m-am convins.”

Vă spun și vouă: dacă nu credeți, intrați pe site-ul lor și încercați. Eu mi-am aruncat deja ochii pe Canon MAXIFY MB2350.

Și cred că ar dura prea mult să vă spun de ce l-am ales, pentru că motivele sunt tot atât de multe precum cele pentru care apa e atât de vitală organismului uman. Dar numai ca să vă faceți o idee, vă spun că aceasta este o multifuncţională rapidă şi productivă, care oferă imprimare color la calitate profesională pentru biroul de acasă. Dispune, de asemenea de conexiune Wi-Fi şi Ethernet, de comenzi pentru ecranul tactil, precum şi de conectivitate smartphone şi cloud.

Iar faptul că are un alimentator automat de documente pentru 50 de coli încorporat şi capacitate maximă a hârtiei de 500 de coli cred că spune totul. Ca să nu mai pomenesc de faptul că poți să imprimi până la 1.200 de pagini monocrom şi 900 de pagini color cu cartuşele de cerneală XL, putând să le înlocuiești individual.

Alte facilități deosebite ale imprimantei sunt:

• Imprimarea primului material în 7 sec
• Scanarea în memorie USB
• Copierea automată a mai multor pagini
• Ecran tactil de 7,5 cm uşor de utilizat

…… Și cred că v-am obosit. Dar eu vă recomand cu toată încrederea să vă alegeți produsele Canon, pentru că ele nu vă vor obosi, ci vă vor face munca mai ușoară, mai dinamică, mai profitabilă.

Nu stați pe gânduri!   Comentezi??! 😉