Cum scap de părul nedorit la mine acasă

Am făcut cunoştinţă cu epilarea de timpuriu, cred că de pe la 13 ani. Mi s-a năzărit mie într-o zi că dacă toate fetele se epilează, trebuie s-o fac şi eu. Şi nici n-a fost greu începutul. Am „împrumutat ” lama de ras a lui tati şi aia a fost. Prima dată mi s-a părut chiar distractiv. Mă încânta de-a dreptul să văd cât de fină rămâne pielea. Distracţia a început pe urmă…cu iritaţii, bubiţe mici şi epilări dese. Firul de păr se îngroşa pe zi ce trece, era tot mai negru şi mai vizibil. Vara nu scăpam fără să mă epilez o dată la două zile. Pe mine dacă voiai să mă scoţi undeva la plajă, trebuia să-mi spui din timp. Cam aşa, cu 1 zi înainte. Altfel, nicio şansă să mă îmbrac în pantaloni scurţi, rochie, darămite în costum de baie.

După lama de ras/bic-ul, a urmat…crema depilatoare. Acum, tot procesul se petrecea mai rapid, mult mai rapid. În câteva minute suprafaţa picioarelor era fină ca mătasea. E drept, bună invenţie. Însă, cam efemer rezultat.

Am ţinut-o aşa, tot într-o cremă, până prin cel dintâi an de facultate. Chinul urma să ia sfârşit odată cu prima mea epilare cu ceară. N-o făcusem eu (după cele câteva încercări de-ale mele din trecut, ar fi fost prea traumatizant), ci o cosmeticiană.  Cum a fost? Chiar vreţi să ştiţi? Sincer, a fost crunt! Norocul ei a fost, de fapt, ghinionul meu: aveam atâta păr crescut şi ieşea atât de frumos fiecare fir de păr direct de la mama lui din rădăcină.

Au trecut 10 ani de atunci Ea este ajutorul meu şi în ziua de azi. O dată pe lună mă programez şi merg la „raşchetare”. Uneori doare mai tare, alteori mai puţin. Totul depinde de cât de crescut este părul sau chiar de perioada din lună (înainte/după menstruaţie).

CEARA –  MODALITATEA MEA PREFERATĂ DE ÎNDEPĂRTARE A PĂRULUI INESTETIC

Uneori, când timpul chiar nu-mi permite să ajung la cosmeticiană, mă mai folosesc şi de aparat. De epilator am uitat să vă spun, da. Ce nu-mi place este cum încep să crească firele de păr sub piele. E foarte nasol şi-s multe.  Lucru care nu se întâmplă în cazul epilării cu ceară. Un alt inconvenient ar fi că pişcă la fiecare fir smuls. În plus, ia şi timp. Eh…

Oricum, nici mersul la cosmeticiană pentru epilare nu este chiar cea mai ieftină chestie din lume. Dar e necesar să faci ceva cu părul nesuferit. Soluţii există. Mă refer că te poţi epila singurică şi acasă. Exceptând zonele sensibile (inghinal, axilă), nu văd nicio dificultate în a face asta în intimitatea casei tale.

Acum ceva timp am descoperit un kit cu ajutorul căruia epilatul devine nu plăcut!, dar la îndemână. Kitul meu conţine:

• un aparat încălzitor cu termostat (prevăzut cu cablu detaşabil de alimentare)
• cartuşe de ceară de epilat de unică folosinţă
• benzi de epilat (o hârtie specială la care ceara aderă foarte bine)

Tehnica este extrem de simplă:

1. Se ia cartuşul de ceară, se introduce în aparatul încălzitor şi se lasă la încălzit în priză preţ de 20-30 de minute;
2. Se aplică ceară pe zona de epilat în sensul creşterii firelor de păr;
3.  Lipeşti hârtia pentru epilat şi, printr-o mişcare fermă, tragi în direcţia inversă creşterii firelor de păr;
4.  La final, aplici un ulei cu efect calmant şi hidratant care va şi înlătura eventualele urme de ceară rămase.

Un astfel de kit l-am achiziţionat de pe RomSpa care comercializează produse de îngrijire destinate saloanelor, deci produse profesionale. Mie mi se par accesibile.

Iar preţul? Pentru mine clar reprezintă o economie. Picioare, pe întreaga lungime, şi eventual braţe le epilez acasă. La cosmetică ajung doar pentru zonele delicate. Şi continui să mă epilez cu ceară, lucru pe care-l ador.

Prefer oricând ceara în locul cremei sau chiar al aparatului, fiindcă:

• nu risc să dezvolt foliculită;
• nu mă irit;
• în timp, frecvenţa epilărilor scade;
• firul iese eficient din rădăcină şi nu se rupe (cum poţi păţi cu aparatul);
• firul începe să se subţieze vizibil după mai multe sesiuni de epilare.

Şi curiozitatea de final…Voi ce metode de epilare preferaţi?