Când brațele lui mami devin cea mai dorită jucărie

Când brațele lui mami devin cea mai dorită jucărie

Sunt un bebeiuș mic, mic

Întl-o lume male male!

 

Să’mâna! Eu sunt Mi’ai, am 3 ani și sunt bebeiuș. Da, ați citit bine. Bebeiușul se numește bebeiuș până la 3 ani, dacă nu știați.

Am o viață flumoasă, da tale complicată. Duminica melg cu mami și tati în palc. Acolo, văd o glămadă de bebeiuși, dal și copii mai mali, cale se joacă. Lâd, se dau pe topogan, alealgă sau mănâncă vată loz pe băț.  Mami nu mă lasă să mă dau pe topoganul male, a zis că încă sunt mic. Da, mic! Ce știe ea desple ce înseamnă să fii mic. Când ești mic ai atâtea nevoi. Foalte multe!

Eu nu mai înțeleg oamenii mali. În fiecale dimineață se tlezesc, beau cafea, se duc la selviciu. Când vin acasă, spun că nu mai pot de obosiți. Pe deasupla, nu se despalt niciodată de chestiile cu butoane…mmm, smafonuli, palcă așa le zice. Ial seala, apasă pe altă chestie cu butoane, mai male puțin ca smalfonul și se tot uită pe un televizol. Dal nu pe televizolul male, pe altul mai mic. Oh! Sunt obsedaci de butoane. Oale ce e așa de intelesant la butoanele alea? Mami și tati mi-au spus că în culând voi avea un…flățiol. Un flățiol?? Poi asta-mi tlebuie mie acum!? Abia se desculcă cu mine. Tot mă abulesc că voi avea cu cine să mă joc. Mă tem că luclulile n-o să iasă deloc bine pentlu mine. Flățiolul ăsta va fi noua jucălie a lui mami. Și pe deasupla palcă văd că va tlebui să împalt totul cu el: jucăliile, papa bun…Mami îmi tot lepetă în ulechi: „Flățiolul tău mai mic va avea nevoie de atenție. Tu vei fi flățiolul lui mai male.”Oale ce înseamnă asta? Oale ce mă așteaptă?

UPDATE!

Mami și tati l-au adus pe flățiol pe o pelină male. Acest bebeiuș a invadat întleaga casă. Face multă gălăgie și stă lipit de mami toată ziua și toată noaptea. Mami abia mai face față. Pe mine mă așază în țalc, mă pupă pe flunte și-mi spune să mă joc cu jucălii o jumătate de olă. Pe ulmă fuge la flățiol și-l ia în blațe, îi cântă și-l pupă.

Și eu? Măi, mami măi! M-am plictisit să-mi tot spui „Joacă-te cu jucarii!” Vleau și eu la tine-n blațe, vleau să mă joc cu pălul tău și să mă ghidili și să lâd să se audă până la nolii cei pufoși. Mi-e dol să mă ții și pe mine-n blațe! Blațele tale sunt cea mai flumoasă jucălie! Maaaaami, mă auzi? Sunt și eu un bebeiuș și am nevoie de tine!

UPDATE!

Bună ziua! Eu sunt Mihai, am 30 de ani și sunt…adult. Din păcate…Oh, cât aș vrea să se potrivească altceva acum (bebeiuș, copil). „Vreau să fiu mare!”… Am cerut-o de atâtea și atâtea ori și iată că dorința mi s-a împlinit.  Acum sunt mare, acum sunt adult. Am devenit medic pediatru. Mișto, nu? Am un frate mai mic care, atunci când eu aveam 3 ani, a început să monopolizeze brațele mamei.  Cel puțin, de asta eram eu ferm convins că făcea flățiolul. Am o mamă care, după ce mă așeza în țarcul dubuit cu jucării, mă pupa pe frunte și-mi spunea: „Joacă-te aici o jumătate de ora!”. Simțeam atunci că lumea mea se face bucățele mici, mici…și că totul se schimbase. Și că frățiorul meu cel mic îmi luase tot ce aveam mai scump: brațele mamei. Când, de fapt, aveam totul. Doi părinți minunați care desenau pe cerul vieții noastre curcubee la cerere pentru ca pe urmă să așeze acolo jucării. Atunci, puteam atinge oricând un curcubeu.; azi, mă mulțumesc doar să-l privesc în răstimpuri.

Când ești mic, vrei să fii mare. Iar când ești mare, vrei să fii din nou mic…atât de mic cât un „bebeiuș”.  Ziceam eu „Când ești mic ai atâtea nevoi” (dar dacă ești la fel de norocos cum am fost eu, mami și tati sunt acolo ca să ți le satisfacă pe toate, iar atunci nimic nu mai contează). Când ești mare, ai atâtea nevoi, dar ești singurul responsabil pentru rezolvarea acestora. Ai da orice duminică de adult pentru una de copil în care să mai poți merge cu părinții în parc și să mănânci vată roz pe băț.

Azi îmi doresc  o mașină a timpului mai reală ca niciodată. O mașină care să mă teleporteze direct în țarcul meu cu ursuleți, mașinuțe și maimuțici zornăitoare. Pomit c-aș fi cel mai cuminte și n-aș mai supăra-o pe mami. N-aș mai arunca jucăriile pe covor și n-aș mai spune că „ulăsc piuleul de molcovi”. M-aș juca cu frățiorul meu mai mic. Și nu cred că aș mai spune vreun moment că mă plictisesc.

Mami, mi-e dor să mă ții în brațe, mi-e dor să mă joc cu părul tău și să mă ghidili și să râd să se audă până la norii cei pufoși. Mi-e atât de dor!

d196e158b23ac73f972e53f9fd641cff
Lucia Coghetto: „Dolce amore” Sursa foto: Pinterest.com

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: