From Amsterdam, with love



…fiindcă unele poveşti trebuie retrăite…

Îi ţinea mâna lipită de pieptul său cald rugând parcă timpul să mai aibă răbdare un pic. Să mai rămână puţin acolo, cu ei doi, cu dragostea lor atotsuficientă. Trecea cu privirea dincolo de ochii ei verzi care-l cuceriseră cu limpezimea lor ca de cristal. Avea desenat pe chip un zâmbet şăgalnic şi aceeaşi expresie de copil care îşi pregăteşte parcă scenariul pentru următoarea poznă. Era acolo, cu ea, femeia alături de care a decis cândva că îşi va trăi viaţa până la ultima ei picătură. Doar ei doi şi un soare care se pregătea să apună.

-Ştii, Miţura mea…numai că de data asta aş alege să procedez altfel. Nu cu chestii ascunse prin buzunare la sacouri şi teorii ale conspiraţiei. De data asta aş fi mult mai practic. Vineri, la 16:00, te-aş aştepta la ieşire şi te-aş „aresta”. Ferm, fără alte explicaţii, fără pregătiri prealabile, ca un bărbat hotărât şi matur. Ce încă sunt (funny rolling eyes).

-Matur zici? Doamne…

-Nu râde, nu râde iubito! Până la aeroport nu m-aş opri cu tine…Ţi-ai da repede seama ce ţi se pregăteşte şi ai începe să intri în panică. Mă rog, înţelegi tu.

-Nici nu vreau să mă gândesc.

-Nici să nu te gândeşti! Că mă gândisem eu la tot şi la toate. Câteva haine acolo, pentru tine, pentru mine, necesarul de toaletă, papucii sport, toate într-un rucsac şi…zborul.

-Bineee! Merg pe mâna ta! Şi ia zi-mi, către…unde?

-Hmm, pe moment, ţi-aş spune doar atât: city break Christian Tour. Îţi zice ceva? Oare, îţi mai aminteşti, iubita mea?

-…Dacă îmi mai amintesc? Glumeşti. Îmi amintesc tot.  City break in Amsterdam. În Olanda, ţara lalelelor, a morilor de vânt, a…

-Permite-mi să continui. Şi am să te rog să nu mă întrerupi. Să mă laşi să creionez totul după cum îmi vine. Vreau să vezi ce visez pentru noi. Iar la final, vreau să-mi spui dacă îţi place. Okay, Miţuro?

-Ok, boss!

– După o documentare asiduă de oferte city break, Amsterdam câştigase detaşat. Tot în Amsterdam. Mai erau lucruri de văzut şi de revăzut pe aici, momente de trăit şi de retrăit. Să mergem, deci, să facem check-in-ul. Mă uit la tine, eşti la fel de perplexă ca în urmă cu jumătate de oră când te-am luat. Îţi las răgazul să procesezi lucrurile, în timp ce mă învârt cu maşina căutând un loc de parcare în aeroport. Scot rucsacul şi bag mâna în sacou după bilete. Bilete de avion Christian Tour. Olanda scrie pe noi. Nu ne vom opri până nu vom ateriza în câmpul cu lalele în floare, îmbrăţişaţi ca noi nebuni după o tachinare reciprocă spectaculoasă. „Dna Poiană, eşti pregătită?” Mă iei de mână şi mă strângi tare lăsându-mă sedus, din nou, de aceiaşi ochi inocenţi şi entuziasmaţi deopotrivă. Suntem ghidaţi în avion spre locurile noastre şi, după un zbor de câteva zeci de minute, ne trezim acolo, în ţara lalelelor. Îţi simt inima bătând, iar zâmbetul de pe faţă trădează nerăbdarea hoinăritului pe străduţele Amsterdamului.

Canal în Amsterdam

-Închiriem două biciclete pentru a face un tur rapid al oraşului. Parcă nu s-a schimbat nimic, parcă totul a rămas la fel ca ultima dată. Doar noi, o idee mai scunzi şi mai trecuţi prin viaţă experimentaţi. Ca într-un film în care scenele se repetă, ne oprim la Carrousel, un pancakehous excepţional, pentru a savura şi noi câte o clătită…asta aşa, mai mult de poftă, decât de foame. Şi totuşi, mai târziu, parcă ar merge şi nişte chifteluţe cu carne (bitterballen) în pub-ul din centru. Nu avem prea mult timp de risipit, aşa că, după ce ne mâncăm pofticioşi clătitele olandeze cu brânză,  ne continuăm traseul hai-hui. În Dam, piaţa centrală, e o forfotă ca de festival. Copii, bunici, toată lumea pe biciclete. Aaah, şi hârâiala limbii olandezilor. Ce contează, ne urlăm iubirea în româneşte, că şi aşa nu ne înţelege nimeni. Şi chiar dacă ar face-o, un popor mai open-minded ca cel olandez mai rar. Ne facem şi noi selfie-uri să fim în ton cu tineretul. În „Veneţia Nordului”, labirintul alambicat de canale, cu spectacolul de lebede care se reflectă în ape, te ademeneşte la o promenadă cu vaporaşul. Mergem şi noi, da? Cu siguranţă că mâine ne vom da şi cu vaporaşul, atunci când vom merge în vizită şi la Muzeul Naţional, Rijksmuseum, pe care-l ratasem data trecută, (din raţiuni de timp!), în favoarea Muzeului Van Gogh.

Muzeul Naţional Rijksmuseum

-Pentru reactulizarea sentimentelor şi a jurământului nostru, paşii ne vor duce acolo unde ne-a plăcut cel mai mult: în acelaşi sătuc olandez pe care l-am descoperit data trecută, veniţi în primul nostru an de căsnicie. Acum, după 20 de ani, am privi totul, poate, altfel. Poate.

Moară de vânt, Olanda

-Miţura mea cu ochii verzi şi cârlionţi neascultători în vânt… Vezi lalelele în floare mângâiate de soare? Priveşte morile neobosite de vânt care cântă elegia universului de atâta amar de ani. Simţi soarele acesta roşu, ca o minge de foc,  cum se luptă neobosit pentru a nu face loc întunericului? Zici că totul e la fel. Chipul tău, acelaşi izvor de bunătate, de iubire necondiţionată pe care mi-ai oferit-o fără rezerve atâţia ani. Îţi voi lua faţa între mâini şi îţi voi săruta apăsat buzele ca într-un ritual care spune timpului să se oprească în loc. Îţi voi săruta fruntea, obrajii şi apoi mă voi opri iar la buze, în timp ce un gând-întrebare va continua să mă obsedeze (De ce nu te-am întâlnit mai repede?). Voi rămâne acolo cu tine, insistent, până ce mă voi fi convins eu că nu vei putea uita vreodată iubirea noastră aşa cum a fost şi continuă să fie ea: neobosită, îndârjită să rămână în noi, luptătoare şi hotărâtă să ne unească dincolo de timp şi spaţiu. Fiindcă atunci, cândva, ţi-am jurat că îţi voi fi alături până…

 … când moartea ne va despărţi.

Two lovers (Fragment) – Vincent Van Gogh

(locaţie necunoscută)

Sursa: wikipedia.org

-Gata…Spune-mi…ţi-a plăcut?

Şi-a îndreptat slăbit mâna înspre faţa ei şi i-a şters lacrimile care simţea că îi ard fiecare fibră a fiinţei lui. Voia să rămână demn şi puternic până la final, aşa cum îl ştia ea. În ambiţia care îl caracteriza, ar fi vrut să pună visului picioare şi să-i dea puterea de super-erou care să-l facă să nu se oprească până la aeroport. Şi apoi până în câmpul lalelelor unde să şi rămână cu ea, pe veci. Dar nu poate, nu e super-erou, nu e decât un om. Nu poate decât să pună visului aripi şi să-l lase să zboare. Liber, împăcat. Înainte de asta  asigurând-o că îşi ia zborul cu ea în minte, în suflet. Pleacă gândindu-se că pe un câmp cu lalele în floare şi mori de vânt dragostea face magie: opreşte timpul în loc.



Sătuc olandez cu mori de vânt și lalele în floare

A mai privit-o încă o dată în timp ce…

…îi ţinea mâna lipită de pieptul său cald rugându-l parcă pe Dumnezeu să-i amintească Miţurei mereu cât de mult a iubit-o el.

Sursa foto reprezentativă: unsplash.com

Articolul From Amsterdam, with love este înscris în competiţia Super Blog 2018, proba 2 (Cea mai romantică experiență într-un city break alături de Christian Tour).

You might also like

Comments (39)

  • Lamiita Petre 5 ani ago Reply

    Frumoasa destinatie, iar Christian Tour e un complice pe care te poti baza. Frumoasa si emotionanta poveste si un articol bine documentat.

    Camelia 5 ani ago Reply

    Multumesc de aprecieri, Lamiita!

  • Cristina Dragomir 5 ani ago Reply

    dragoste pentru o viata, amintiri pentru doua vieti, calatorii reale si imaginare… una peste alta un articol suficient de emotionant pentru mine. Unde mai pui ca ai implicat in poveste si Amsterdamul pe care eu chiar imi doresc sa il vad candva. Poate s-o gandi al meu sa imi ofere cadou un citi-break la anu’ de ziua mea?

    Camelia 5 ani ago Reply

    Eee, da…dragoste pentru o viata si dincolo de ea. Idealismul si romantismul m-au dus departe de data asta. I think!
    Bafta sa vezi Amsterdamul. Prin vise l-am vizitat si eu 😀

  • Cristina Barbieru 5 ani ago Reply

    O poveste foarte emotionanta presarata cu sentimente si multe amintiri. Un city break in Amsterdam as vrea si eu.

    Camelia 5 ani ago Reply

    Multumesc!
    Este si pe lista mea orasul acesta.

  • Mihaela Curea 5 ani ago Reply

    In Amsterdam m-as duce in perioada lalelelor.

    Camelia 5 ani ago Reply

    Wooa, minunat! Mi-as aduce cateva lalele acasa, pentru presat. Amintire 🙂

  • Gabriela Bratu 5 ani ago Reply

    Dragostea eterna in tara lalelelor…. Ce bine suna! Mi-as dori sa ajung și eu in amsterdam, e un oraș de vis!

    Camelia 5 ani ago Reply

    Scrii pe blog despre daca ajungi cumva inaintea mea. Ce zici?

  • Paula Ion 5 ani ago Reply

    O poveste extraordinara cu amintiri si sentimente care sa te unga la inima.

    Camelia 5 ani ago Reply

    Multumesc mult, Paula!

  • Dincolo de nori 5 ani ago Reply

    Îmi place destinația, din mai multe motive! Dar nu le spun! 🙂

    Camelia 5 ani ago Reply

    Foarte bine, tine-le in suflet la tine 😉

  • Georgiana Sabina 5 ani ago Reply

    Ce destinatie de vis, am prietene care l au vizitat si mi au zis ca e de vizitat.

    Camelia 5 ani ago Reply

    🙂 Oare, de ce nu ma mira?! Cred si eu 😉

  • Foarte frumoasa povestea ta de dragoste, mi-a plăcut foarte mult ❤️

    Camelia 5 ani ago Reply

    Iti multumesc de vizita.

  • Alina 5 ani ago Reply

    Am fost in Olanda, dar nu am ajuns in Amsterdam inca. Foarte frumoasa povestioara! <3

    Camelia 5 ani ago Reply

    Nu e timpul pierdut 🙂

  • Ce poveste si ce poze frumoase! Felicitari!

    Camelia 5 ani ago Reply

    Multumesc

  • Oana M 5 ani ago Reply

    Ce frumos ai scris. Se vede ca ai pus suflet! Bravo si succes pe mai departe!

    Camelia 5 ani ago Reply

    L-am pus pe tot pe tava 😉 Multumesc.

  • Izabella 5 ani ago Reply

    Superb! Bafta multa!

  • ana 5 ani ago Reply

    Imi plac vacantele in doi, tare as vrea sa stiu sa ma plimb cu bicicleta…si sa fac asta in diverse orase..

    Camelia 5 ani ago Reply

    Tzz-tzz, nici eu nu ma stiu da 🙁

  • Simona 5 ani ago Reply

    Frumoasa si emotionanta poveste. Bafta!

    Camelia 5 ani ago Reply

    Merci mult!

  • Adriana 5 ani ago Reply

    Foarte frumos articol. Particip si eu la SuperBlog. Am ales Strasbourgul pentru a doua proba. Succes, colega!?

    Camelia 5 ani ago Reply

    Sa fie cu note mari! Succes!

  • NITA DIANA 5 ani ago Reply

    Mițura, personajul din povestea ta, îmi amintește de operele lui Tudor Arghezi. Îmi place cum ai conturat totul.

    Camelia 5 ani ago Reply

    Multumesc 🙂

  • Rokolla 5 ani ago Reply

    Povestea este draguta si Mitura ma duce cu gandul la copilarie. Referitor la city break vreau sa-ti spun ca am apelat la Christian Tour de cateva ori si am fost tare incantata de experienta avuta

    Camelia 5 ani ago Reply

    In luna de miere, in zbor spre Grecia, ne-am intersectat pe avion cu un cuplu de proaspat-casatoriti care tot cu Christian Tour mergeau. Iar asta nu o pot uita.

  • violeta balaban 5 ani ago Reply

    Si eu imi doresc un city break in Olanda, dar oare cand?

  • Anca 5 ani ago Reply

    Ce frumos ai povestit, sunt sigura ca cei de la Christian Tour sunt mandri.

  • Duduia Magda 5 ani ago Reply

    În săptămâna care se așterne, am atâta treabă încât nici nu-mi văd capul, însă mă gândesc doar la vacanță și lalele.

Leave a Reply