From Amsterdam, with love

…fiindcă unele poveşti trebuie retrăite…

Îi ţinea mâna lipită de pieptul său cald rugând parcă timpul să mai aibă răbdare un pic. Să mai rămână puţin acolo, cu ei doi, cu dragostea lor atotsuficientă. Trecea cu privirea dincolo de ochii ei verzi care-l cuceriseră cu limpezimea lor ca de cristal. Avea desenat pe chip un zâmbet şăgalnic şi aceeaşi expresie de copil care îşi pregăteşte parcă scenariul pentru următoarea poznă. Era acolo, cu ea, femeia alături de care a decis cândva că îşi va trăi viaţa până la ultima ei picătură. Doar ei doi şi un soare care se pregătea să apună.

-Ştii, Miţura mea…numai că de data asta aş alege să procedez altfel. Nu cu chestii ascunse prin buzunare la sacouri şi teorii ale conspiraţiei. De data asta aş fi mult mai practic. Vineri, la 16:00, te-aş aştepta la ieşire şi te-aş „aresta”. Ferm, fără alte explicaţii, fără pregătiri prealabile, ca un bărbat hotărât şi matur. Ce încă sunt (funny rolling eyes).

-Matur zici? Doamne…

-Nu râde, nu râde iubito! Până la aeroport nu m-aş opri cu tine…Ţi-ai da repede seama ce ţi se pregăteşte şi ai începe să intri în panică. Mă rog, înţelegi tu.

-Nici nu vreau să mă gândesc.

-Nici să nu te gândeşti! Că mă gândisem eu la tot şi la toate. Câteva haine acolo, pentru tine, pentru mine, necesarul de toaletă, papucii sport, toate într-un rucsac şi…zborul.

-Bineee! Merg pe mâna ta! Şi ia zi-mi, către…unde?

-Hmm, pe moment, ţi-aş spune doar atât: city break Christian Tour. Îţi zice ceva? Oare, îţi mai aminteşti, iubita mea?

-…Dacă îmi mai amintesc? Glumeşti. Îmi amintesc tot.  City break in Amsterdam. În Olanda, ţara lalelelor, a morilor de vânt, a…

-Permite-mi să continui. Şi am să te rog să nu mă întrerupi. Să mă laşi să creionez totul după cum îmi vine. Vreau să vezi ce visez pentru noi. Iar la final, vreau să-mi spui dacă îţi place. Okay, Miţuro?

-Ok, boss!

– După o documentare asiduă de oferte city break, Amsterdam câştigase detaşat. Tot în Amsterdam. Mai erau lucruri de văzut şi de revăzut pe aici, momente de trăit şi de retrăit. Să mergem, deci, să facem check-in-ul. Mă uit la tine, eşti la fel de perplexă ca în urmă cu jumătate de oră când te-am luat. Îţi las răgazul să procesezi lucrurile, în timp ce mă învârt cu maşina căutând un loc de parcare în aeroport. Scot rucsacul şi bag mâna în sacou după bilete. Bilete de avion Christian Tour. Olanda scrie pe noi. Nu ne vom opri până nu vom ateriza în câmpul cu lalele în floare, îmbrăţişaţi ca noi nebuni după o tachinare reciprocă spectaculoasă. „Dna Poiană, eşti pregătită?” Mă iei de mână şi mă strângi tare lăsându-mă sedus, din nou, de aceiaşi ochi inocenţi şi entuziasmaţi deopotrivă. Suntem ghidaţi în avion spre locurile noastre şi, după un zbor de câteva zeci de minute, ne trezim acolo, în ţara lalelelor. Îţi simt inima bătând, iar zâmbetul de pe faţă trădează nerăbdarea hoinăritului pe străduţele Amsterdamului.

-Închiriem două biciclete pentru a face un tur rapid al oraşului. Parcă nu s-a schimbat nimic, parcă totul a rămas la fel ca ultima dată. Doar noi, o idee mai scunzi şi mai trecuţi prin viaţă experimentaţi. Ca într-un film în care scenele se repetă, ne oprim la Carrousel, un pancakehous excepţional, pentru a savura şi noi câte o clătită…asta aşa, mai mult de poftă, decât de foame. Şi totuşi, mai târziu, parcă ar merge şi nişte chifteluţe cu carne (bitterballen) în pub-ul din centru. Nu avem prea mult timp de risipit, aşa că, după ce ne mâncăm pofticioşi clătitele olandeze cu brânză,  ne continuăm traseul hai-hui. În Dam, piaţa centrală, e o forfotă ca de festival. Copii, bunici, toată lumea pe biciclete. Aaah, şi hârâiala limbii olandezilor. Ce contează, ne urlăm iubirea în româneşte, că şi aşa nu ne înţelege nimeni. Şi chiar dacă ar face-o, un popor mai open-minded ca cel olandez mai rar. Ne facem şi noi selfie-uri să fim în ton cu tineretul. În „Veneţia Nordului”, labirintul alambicat de canale, cu spectacolul de lebede care se reflectă în ape, te ademeneşte la o promenadă cu vaporaşul. Mergem şi noi, da? Cu siguranţă că mâine ne vom da şi cu vaporaşul, atunci când vom merge în vizită şi la Muzeul Naţional, Rijksmuseum, pe care-l ratasem data trecută, (din raţiuni de timp!), în favoarea Muzeului Van Gogh.

-Pentru reactulizarea sentimentelor şi a jurământului nostru, paşii ne vor duce acolo unde ne-a plăcut cel mai mult: în acelaşi sătuc olandez pe care l-am descoperit data trecută, veniţi în primul nostru an de căsnicie. Acum, după 20 de ani, am privi totul, poate, altfel. Poate.

-Miţura mea cu ochii verzi şi cârlionţi neascultători în vânt… Vezi lalelele în floare mângâiate de soare? Priveşte morile neobosite de vânt care cântă elegia universului de atâta amar de ani. Simţi soarele acesta roşu, ca o minge de foc,  cum se luptă neobosit pentru a nu face loc întunericului? Zici că totul e la fel. Chipul tău, acelaşi izvor de bunătate, de iubire necondiţionată pe care mi-ai oferit-o fără rezerve atâţia ani. Îţi voi lua faţa între mâini şi îţi voi săruta apăsat buzele ca într-un ritual care spune timpului să se oprească în loc. Îţi voi săruta fruntea, obrajii şi apoi mă voi opri iar la buze, în timp ce un gând-întrebare va continua să mă obsedeze (De ce nu te-am întâlnit mai repede?). Voi rămâne acolo cu tine, insistent, până ce mă voi fi convins eu că nu vei putea uita vreodată iubirea noastră aşa cum a fost şi continuă să fie ea: neobosită, îndârjită să rămână în noi, luptătoare şi hotărâtă să ne unească dincolo de timp şi spaţiu. Fiindcă atunci, cândva, ţi-am jurat că îţi voi fi alături până…

 … când moartea ne va despărţi.

-Gata…Spune-mi…ţi-a plăcut?

…

Şi-a îndreptat slăbit mâna înspre faţa ei şi i-a şters lacrimile care simţea că îi ard fiecare fibră a fiinţei lui. Voia să rămână demn şi puternic până la final, aşa cum îl ştia ea. În ambiţia care îl caracteriza, ar fi vrut să pună visului picioare şi să-i dea puterea de super-erou care să-l facă să nu se oprească până la aeroport. Şi apoi până în câmpul lalelelor unde să şi rămână cu ea, pe veci. Dar nu poate, nu e super-erou, nu e decât un om. Nu poate decât să pună visului aripi şi să-l lase să zboare. Liber, împăcat. Înainte de asta  asigurând-o că îşi ia zborul cu ea în minte, în suflet. Pleacă gândindu-se că pe un câmp cu lalele în floare şi mori de vânt dragostea face magie: opreşte timpul în loc.

A mai privit-o încă o dată în timp ce…

…îi ţinea mâna lipită de pieptul său cald rugându-l parcă pe Dumnezeu să-i amintească Miţurei mereu cât de mult a iubit-o el.

Sursa foto reprezentativă: unsplash.com

Articolul From Amsterdam, with love este înscris în competiţia Super Blog 2018, proba 2 (Cea mai romantică experiență într-un city break alături de Christian Tour).