Apreciază pentru a fi apreciat! Mic ghid de apreciere.

Apreciază pentru a fi apreciat! Mic ghid de apreciere.

Apreciezi Anestezicul fiindcă ia durerea cu mâna.

Berea, fiindcă îţi potoleşte setea.

Ciocolata, fiindcă te face fericit.

Dansul, fiindcă te umple de endorfine.

Emoţiile, fiindcă te fac să te simţi viu.

Filmele, fiindcă te transpun într-o altă realitate.

Gadgeturile, fiindcă te ţin conectat la tehnologie.

Hainele, fiindcă dau confort trupului.

Iasomia, fiindcă parfumează tot ce atinge.

Jucăriile, fiindcă te fac să te simţi din nou copil.

Lămâia, fiindcă e plină de antioxidanţi.

Mâncarea, fiindcă e unul din cele mai minunate lucruri (pe lângă sex).

Nebunia, fiindcă e  un drog natural care dă libertate.

Oportunităţile, fiindcă te ajută să îţi atingi visele.

Pâinea, fiindcă merge la fix  cu unt.

Redundant, ca şi cuvânt, fiindcă poţi închide pe oricine la fazan.

Somnul, fiindcă îţi încarcă bateriile.

Tinereţea, fiindcă nu-ţi pasă de nimeni şi de nimic.

Umorul, fiindcă aşa s-au născut bancurile.

Vara, fiindcă e cald şi soare şi piele arămie.

Weekend-ul, fiindcă tolăneşti şi nu mergi la muncă.

Xeroxul, fiindcă te ajută să faci copii în 5 secunde.

Yin-Yang, fiindcă dă bine să citezi din filozofia chineză.

Zahărul, fiindcă, uneori, viaţa e atât de acră.

Cine a zis că oamenii, în general, şi românii, în particular nu apreciază lucruri faine? Ba le apreciază. Mai ales pe acelea care le oferă plăcere, stare de bine şi satisfacţie imediată. Care, poate, ghidilă ego-ul. Care relaxează. Acel gen de lucruri care nu pretind, nici măcar indirect, ceva la schimb. Care nu reproşează dacă nu le-ai arătat recunoştinţă. Şi care te fac să ai o stare din aceea de I’m feeling goooood gen. Cu toţii apreciem astfel de lucruri, nu-i aşa?

Acest articol îşi propune să răspundă unei provocări.

Ştim sau nu ştim să apreciem?

Ce şi pe cine obişnuim să apreciem?

Bărbaţii şi femeile apreciază  în acelaşi mod?

Avem nevoie de motive super solide pentru a ne arăta aprecierea?

Şi dacă socotim că apreciem, cum o arătăm?

Deja e obositor, nu? Nici nu am ajuns la jumătate, şi deja aţi fost nevoiţi să citiţi cuvântul cu pricina de vreo 8 ori. Şi o veţi mai face încă. Nici eu nu ştiu încă de câte ori, dar sper ca la final să rămânem măcar cu ceva.

În contextul de faţă, nu ne interesează definiţia dată de dicţionar, întrucât nu suntem la un curs de semantică. Cred că fiecare percepe, în propriu-i fel, semnificaţia acestui „a aprecia„.

Consider ca cele mai faine cuvinte şi gesturi de apreciere sunt cele care pornesc de la un gând, de la un suflet şi au ca destinaţie un alt suflet. Desigur, oricine cred că apreciază mâncarea bună şi masajul de relaxare. Doar că astea-s aşa, de moment. Iar toate treburile materiale de care ne bucurăm nu au nevoie de un feedback de la noi. Nu au nevoie să le arătăm recunoştinţa pentru cât bine ne-au provocat. Şi atunci unde-i şpilul?

EA ORICUM ŞTIE CĂ O APRECIEZ. E NEVOIE DE CUVINTE?

Cu toate că nu sunt, nici pe departe, o expertă în psihologie (nici amatoare măcar, doar pasionată), zilele trecute i-am supus pe 5 dintre prietenii mei, fete şi băieţi, la un fel de experiment. Special pentru provocarea de faţă. Întrebarea a fost cât se poate de simplă:

Voi cum vă arataţi aprecierea faţă de persoana iubită?

O întrebare simplă, fără detalii ajutătoare. Fiecare trebuia să ofere răspunsul, unul scurt, în scris. Şi să ştiţi că nu le-a fost deloc uşor să vorbească despre modul în care îşi arată aprecierea faţă de omul drag. Oare de ce?

Citiţi mai departe răspunsurile celor 5 (din motive de discreţie nu am să le dau decât numele mic).

Mihai I.: Aoleu! Aproape că m-ai omorât cu întrebarea aceasta. Cum o apreciez?  La sfârşit de săptămână o scot în oraş să luam masa sau mai mergem vinerea la câte un film. Ea oricum ştie că o apreciez :-D. E nevoie de cuvinte?

Alina Z: Îmi place să îi gătesc mâncarea lui preferată. Îl aştept să se întoarcă de la serviciu pentru a putea mânca împreună cu el. Vreau să se simtă apreciat şi să simtă că prezenţa lui contează.

Marius M: Am pus bani deoparte pentru a-i lua epilatorul cu IPL pe care şi-l dorea de secole. A fost în culmea fericirii! În acest fel mi-am arătat eu aprecierea de ziua femeii.

Crina I.: Încerc să-i arăt cât mai des că-mi pasă de el. Îl sărut când se aşteaptă mai puţin, îl strâng în braţe, îi strecor în sacou câte un bileţel romantic.

Alin N.: La noi în casă, ea vrea romance şi drama, eu action şi thriller. Când avem chef de câte un film, scot de pe net câte unul gen „Me Before You”. Doar fiindcă ştiu cât îi place genul. Rămâne cu gura căscată, i se pare incredibil că am de gând să mă uit cu ea la un asemenea film.

Ce părere aveţi? Vă regăsiţi în aceste răspunsuri?

Un lucru lesne de sesizat este faptul că ei, domnii, îşi arată aprecierea într-un mod diametral opus faţă de ele. Dar aceasta nu-i o noutate, se ştie deja. Bărbaţii pun mai mult accent pe partea practică, concretă, în timp ce ele pe cea afectivă, emoţională şi ceva mai profundă. Nu degeaba bărbaţii vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus (vă recomand s-o citiţi, serios!).

Suntem atât de diferiţi şi  de asemănători totodată. Tuturor ne place să fim apreciaţi, să ni se arate acest lucru, dar nu toţi ştim să demonstrăm aprecierea. Nu este destul să ştii tu că îl apreciezi pe cel de lângă tine. Este nevoie să i-o şi arăţi chiar dacă o faci prin gesturi mici.

Ar trebui să ne arătăm aprecierea în fiecare zi,  fără a aştepta nimic înapoi. Exact ca atunci când faci un bine necondiţionat. Îl faci fără a aştepta ceva la schimb. Doar atunci gestul nostru este autentic şi fără dedesubturi.

APRECIEREA ATRAGE APRECIERE

În ceea ce mă priveşte, nu ştiu dacă apreciez mult, puţin sau bine.Nu sunt în măsură să cuantific. În plus, nici nu sună potrivit a aprecia puţin sau a aprecia bine. E cam pleonastic, tehnic vorbind.

Sunt conştientă însă de faptul că, nu de puţine ori, omul de lângă mine aşteaptă, poate dincolo de graniţa cuvintelor, o confirmare a faptului că ceea ce face, face bine. Că ceea ce face îmi place sau, din contră, mă deranjează.

Când îmi ies din ritmul firesc, faptul că mă întreabă: „Ce-i cu tine?” , pistonându-mă cu întrebări, îmi bucură sufletul. Când fac lucruri de care eu personal nu sunt total mulţumită, faptul că-mi spune: „Ţi-a ieşit minunat, mie îmi place!” denotă aprecierea lui faţă de mine.

Poate că soţul meu nu este cel mai romantic om de pe lume. Poate că nu mă acoperă cu petale de trandafiri şi bijuterii cu swaroswki. Poate că nu socoteşte un buchet de flori drept o chestie sine qua non când apari cu un cadou în faţa femeii iubite. De fapt, nu poate, ci sigur. Însă, face altele:

Mă întreabă dacă mă mai doare spatele de cum îl ridic pe bebeluşul nostru în fiecare noapte.

Îmi mulţumeşte şi mă sărută de fiecare dată când îi pregătesc dimineaţa cafeaua.

Mă „ceartă” când mă plâng că m-am îngrăşat şi că nimic nu mai stă bine pe mine.

Rămâne surprins când, întorcându-mă de la cumpărături, scot din sacoşă berea lui preferată.

Ca replică, aprecierile lui nu întârzie să apară. În alte contexte, alte situaţii…Cu alte cuvinte, apreciere atrage o altă apreciere.

Este omul care urăşte să spele vase sau să facă curăţenie. În schimb, este master chef-ul meu personal. În ziua în care m-am externat cu bebeluşul din spital şi ne-a adus acasă, am avut surpriza să constat că făcuse o curăţenie lună. Că era goală chiuveta. Mirosea frumos de cum spălase podeaua. Pentru mine a fost un gest suprem făcut de către soţul meu. L-am luat precum un buchet de sentimente frumoase. Astfel de gesturi frumoase, de apreciere, atrag la rândul lor aprecierea. Aprecierea mea, faţă de el, ca răspuns la aprecierea lui. Înţelegeţi cum vine?

Aprecierea este precum o floare aleasă, înmiresmată…

…pe care poţi să o oferi gratuit celui de lângă tine. Pe petalele acesteia stau înscrise: respect, admiraţie, recunoştinţă, atenţie. Iar de fiecare dată când primesc o asemenea floare, nu poate decât să-mi crească inima de bucurie.

Gesturile mărunte de apreciere au o putere nemaipomenită pentru persoana faţă de care le manifeşti. Sunt capabile să  propulseze departe, către succes, să  înalţe stima de sine, să ridice gradul de încredere personală, să modeleze convingerea că da, contezi.

O vorbă binecunoscută spune: „Abia atunci când pierzi ceva sau pe cineva, ajungi să-l apreciezi la adevărata sa valoare!”

Să apreciem zic. Să ne apreciem părinţii pentru tot ceea ce sunt, fraţii, bunicii, prietenii şi tot ceea ce avem AZI şi ACUM. Durează atât de puţin s-o facem.

Acceptare

Pozitivitate

Respect

Empatie

Convingere

Inimă

Exprimare

Recunoştinţă

Emoţie

Aprecierea doar se scrie/pronunţă diferit, dar se manifestă în acelaşi mod, universal, pentru toţi:

Appreciate, Apprécier; Schätzen, Apprezzare, Agradecer, Waardeer,  ценить, Docenić, 感 谢  

Îţi  pasez şi ţie provocarea. Sunt curioasă:

Când ai făcut ultimul gest de apreciere şi pentru cine?

Dar tu, te simţi cu adevărat apreciat?

 

apreciere
Sursa: sissiromania
Facebook Comments

8 thoughts on “Apreciază pentru a fi apreciat! Mic ghid de apreciere.

  1. Sincer, nu am contorizat. Desigur ca apreciez foarte multe persoane, inclusiv te tine si presupun ca m-o aprecia si pe mine cineva. 😀 Familia, este evident ca ii apreciez si ma apreciaza. Ca gesturi… nu as putea sa spun exact. Daca a fost un gest mai mic pe care l-am facut, l-am facut cu drag si poate s-o numi apreciere, nu stiu.

  2. ultimul gest de apreciere? nu stiu sigur, poate ieri, pentru fiica-mea!
    in legatura cu a 2-a intrebare, in viata, de multe ori m-am simtit neapreciata dar ori m-am chinuit sa remediez, ori m-am enervat 🙂
    da, cred ca ar trebui sa apreciem mai mult chestiile bune!

    1. Poate cautam noi mult prea mult si de aceea uitam sa mai apreciem ori sa ne revansam.
      Io-s destul de critica, chiar si cu mine. Se poate ca nu mereu sa sesizez lucrurile mici, frumoase, sa-mi scape printre degete.

  3. sa stii ca la capitolul asta chiar stau bine. In fiecare zi imi exprim aprecierea fata de oameni sau lucruri in toate felurile posibile. Am grija sa-i aduc aminte sotului foarte des cat de mult apreciez ce face pentru mine. Apreciez la adevarata valoare fiecare like pe care mi-l acorda un cititor. In schimb, nu prea ma simt eu apreciata… Ce e de facut?

    1. Stiu de la mine ca atunci cand nu simt apreciere, fiind si intr-o pasa mai aiurea, e rau de tot. Nu-mi mai trebuie nimic. Sunt genul de om care da, se hraneste cu incurajari. Asta este. Ce e de facut? Lucram la psihic. Ne exploatam cate un hobby care ne face placere. Si cate o apreciere tot mai apare ea. Atentie si la mesajele subliminale venite de la ceilalti! (nu de putine ori contin cate una 🙂 )

  4. Mai multa apreciere ar trebui sa-i ofer mamei. In prezent toate aprecierea mea merge catre sot si copil. Ii rasfat atunci cand am ocazia si ma simt excelent in compania lor

  5. Apreciez familia minunată pe care o am și pentru asta zilele trecute i-am scos la restaurant pe părinții mei care sunt născuți la distanta de 10 zile in luna martie.Cred că nu contează cadoul in sine ci ideea că suntem împreună la o masa în oraș pentru un mic”răsfăț”(chiar daca ne vedem zi de zi mi-am dorit să-și văd împreună la masa cu noi în oraș) Apreciez când cineva care este total necunoscut ție îți face un „bine”indiferent cât este de mic-neconditionat(și sincer acel bine indiferent ce-ar însemnat nu-l uit)😉

Lasă un răspuns pentru Rokolla Anulează răspunsul

%d blogeri au apreciat: